COZIA mountain run – urcarea de la Stanisoara 21k, 07iul2018

Am prins la un moment dat un link de reducere si asa m-am inscris la Cozia. La vremea aia nu avean nicio cursa pentru iulie. Am zis ca nu se poate asa ceva! 😉

„Picioare sprintene”, cea mai tare urare – de multe ori pe traseu mi-am amintit toate sensurile ei .

La traseu Stanisoara 21k de asta ai nevoie – de picioare sprintene si de ceva ambitie, vointa sau cum vrei sa-i zici pentru a putea continua cursa!

Se urca si se coboara pe tot traseul, sunt putine zone cu coborare lina in care sa lasi picioarele sa se odihneasca si sa alunece usor la vale.

In dimineata cursei e o racoare placuta iar soarele isi face curaj sa se ridice peste munti de undeva din aburii Oltului. Am ajuns pe la 7.30 sa ma obisnuiesc cu aerul de munte si sa-mi intru in forma, nu am alergat nici un km de o saptamana.

In jur de 8 formasem gasca cu @Alexander, @Alin, @Cristian…salut baieti! 🙂

Mai povesti, mai poze, timpul zboara pana la start… Discutii de genul: „ce ti-ai mai luat?” „cum se regleaza asta?” „Pe unde mai mergi anul asta?” :)) au umplut golul de timp.

Lume multa, am fost in jur de 500 la traseul Stanisoara conform listelor.

Lejer primul km, conversational, pe malul Oltului pe asfalt, am stat cuminte cu baietii la 2-3 pasi in fata, apoi la 5-6 … Ii urmaream din cand in cand sa pastram grupul aproape compact.

Dupa asfalt o urcare cu pamant nisipos si gata, am ajuns la Manastirea Turnu. Pana in km 2 m-am rupt de baietii mei @Cristian @Robert – sorry guys! 😉 ca si la DHL nu am avut stare si am luat-o singur.

Cristian, ma gandeam la ce ai zis tu „nu ma simt bine daca nu ma duc in zona rosie de HR – acolo mi-a fost bine!

Au fost vreo 4k de urcare… Alergare cu pasi mici, cat puteam, apoi mers, apoi alergare si tot asa. Urcarile sustinute le-am facut la pas.
Pulsul era si el pe zona rosie si asteptam coborarea pentru refacere – cred ca au fost vreo 3km de coborare.

Imi plac mult coborarile, insa asta a fost abrupta, in mare pe poteci, am alergat incordat cu presiune mare pe genunchi. A mai fost putina presiune la degete, dar au stat bine in adidas. Nu stiu cum e mai bine… La urcare sau la coborare! :))

Au alternat zone de urcare cu zone de coborare prin padure apoi apare o sosea betonata.
Eram la poalele Stanisoarei (manastirea) iar ca sa ajungi sus pe platoul manastirii trebuia din nou sa urci – o urcare sustinuta ce scotea totul din tine.

Cineva langa mine zicea ca astai partea cea mai grea, apoi vine coborarea… Si va fi usor.

„Hai ca dupa prima curba se vede Manastirea” si tot asa pret de 3-4 curbe. In mare am dus urcarea la pas, greut – dar mai puteam. Sus ne astepta punct de hidratare. Buuun. 😉

Am tras putin „pe dreapta” sa verific ce am in adidas – asa citisem drept sfat si asta recomand sa faci daca ai o jena, vezi ce e si remediaza, mai tarziu e posibil sa-ti provoace rani. Era totul in ordine. Asa ca i-am dat bice pt ca ma depasisera cativa! 😉 Eram pe la km 12.

A venit coborarea – nu mai repet de fiecare data ca-i abrupta – o prima zona acoperita cu piata de rau care a fost putin „intepatoare” pt picioare.

Apoi o zona de luminis, cu asfalt, umbra, zona in usoara urcare, putina civilizatie (case, masini).
Din nou padure..
In mare coborarea se facea pe o carare ingusta, nu e loc de zig-zag, e foarte solicitant atat pentru musculatura cat si pentru degete… Trebuie sa stai foarte bine in adidas.

Partea buna in toata tura asta e ca se alearga prin padure, ai umbra sau zone cu arbusti prin care treci pur si simplu fara sa vezi mare lucru, o mica jungla.

Am depasit multe persoane pana aici, deja distantele intre noi se marisera, ne formasem un grup de 3 care aveam ceva avans fata cei din spate.

Eram relaxat nu mai simteam presiunea din spate – imi place competitia si cred ca de aici imi iau motivatia, din faptul ca dau tot ce pot si apoi sunt curios de rezultat de la final.

@Cristian, @Alin din cand in cand ma uitam de voi in spate, stiam ca aveti potential si speram sa ma bateti pe umar! 😉

Si voi ati spus, am auzit si pe traseu de partea finala care era ceva nemaivazut – toti ziceau ca urcarea de la final iti pune capac… Stiam ca fiecare pas facut ma apropie de provocarea suprema.
Am mai facut urcari la viata mea, ma bazez pe gambe, pe picioare in general si nu prea ma emotionez.

Bai, asta a fost crunta! 🙂 noroc ca a fost de scurta durata!… Cred ca vreo 15minute de urcat intens in care simteam ca-mi iau foc gambele. Popasurile au fost foarte scurte, cateva secunde, 2-3 respiratii, apoi din noi urcare.

Chiar a fost bomboana de pe coliva, jale frate!… Este ceva asemanator cu scarile de beton de pe Tampa pe care le-am urcat la Semi la #BrasovMarathon – (daca putem compara) doar ca la Brasov a durat cam 30 minute urcarea, aici au fost 15′.

Ma gandeam cum ar fi sa vina un elicopter sau vreo drona care sa sa ma ridice d’acolo sa ma lase la finish.. Imi aparuse si o jena la gamba si am vrut sa evit blocarea ei, am eu o gamba mai delicata!
Gata, am urcat, am scapat, eram odihnit, deja ma vedeam finisher. Urmeaza apoi o zona oarecum plata in care i-am dat viteza..

Finalul a fost memorabil, iesirea din padure se face prin coborare, coborare abrupta, de nivelul ultimei urcari. Te rupe putin si asta… Eu m-am menajat, am fost atent la accidentari si mi-a prins bine..

La iesire din padure se vede zona de finish, imi zic „gata si asta”! si din nou capul sus si viteza..

FINISH, medalie, refacere cu pepene, picioarele in apa rece, si apoi o bere in Sibiu.

Mi-a placut, cred ca am facut cea mai buna cursa a mea conform clasamentului. Loc 18 la categoria de varsta si 48 la general… Bine rau zic eu! 😉

Uitasem cum e sa ai febra. De dimineata cand m-am ridicat din pat, apoi cand an coborat scarile la metrou mi-am amintit ce cursa grozava am facut.

Sursa: foto

0 thoughts on “COZIA mountain run – urcarea de la Stanisoara 21k, 07iul2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *