DHL Carpathian Marathon 21k – mocirla si peisaje de vis – 16iun2018

…vreme de stat in casa ar zice unii.

@Bogdan, cred ca tu esti de vina pentru ca am ajuns la DHL Carpathian Marathon! 🙂 imi amintesc doar „hai si tu, e super fain, facem gasca mare”… Si aici ma refer la gasca noastra de pe facebook #alergaminChiajna

Vineri eram la Fundata, nu mai urcasem niciodata aici pe platou, de fiecare data ma opream la Cheile Gradistei. Mi-am luat numarul de concurs, doua ciocolate oferite de organizatori, si am luat-o la pas impreuna cu Ramona prin imprejurimi, pe dealuri.

Vremea era superba, soare cu putina umezeala iar pregatirile erau in toi pt a doua zi, se montau corturile si se marcau traseele.

Pana a doua zi a mai plouat putin, reprize scurte. Cazat in Bran am prins si dimineata o repriza de ploaie. Am plecat de la cazare cu gandul la mocirla de pe traseu, la aventura noastra 4*4 🙂 la cat plouase sigur „crescusera” baltile ca ciupercile dupa ploaie.

Dimineata, pe platou la Fundata toata lumea buna, ma refer la @Andrei si gasca de pe #42kRosu – sunteti foarte misto! Si bineinteles gasca noastra #alergaminChiajna – salut baietii si fata. Chiar sunteti, suntem multi si nu mai enumar! 😉

Avem poze de grup, avem voie buna, nici nu mai conteaza ca au aparut norii si curand va reincepe ploaia. Cred ca erau 20min inainte de start, eram la incalzire si a inceput sa ploua. La inceput finut, apoi din ce in ce mai tare iar platoul din fata scenei a ramas aproape gol, toti cautam adapost sau pelerine de ploaie.

Inainte de start, plouati si cu buna dispozitie ne-am gandit la voi @Ciprian, @Ionut, @Florina si ne-am incurajat, am zis ca daca la noi ploua la voi sigur ninge!

Am luat startul in pelerina si cred ca in 500 m am scos-o si i-am plasat-o lui Bogdan in rucsac, n-am mai folosit-o.

Dupa 1km aveam soare si siroaie ce spalau drumurile pietruite de munte. Paseam cu grija ocolind ochiurile de apa de pe drum – asa-i la inceput alergi cu grija sa nu te stropesti. 😉

Initial imi propusesem sa fac o alergare de grup cu @Bogdan, @Robert si @Viorica doar ca dupa 2 km mi-a venit pofta de duca si i-am lasat.
A trecut @Radu pe langa mine si am pornit cu el, imediat am luat din nou avans si fata de Radu… ne-am vazut apoi dupa finish la zona de paste, deci m-am dus singur pana la urma!

Primii 5-6km au fost de coborare, incepusem sa ma ingrijorez, nu vedeam urcarea si ma gandeam ca e o joaca de copil traseul. Eeee, normal ca n-a fost asa.

La km 6 dupa al 2lea punct de alimentare a inceput distractia, urcare, mocirla, balti – nu aveai ce sa eviti, ce sa ocolesti, mergeam cu turma :)).

Peisaje nealterate de civilizatia moderna, liniste, animale care pasuneaza in voie, aburi care se ridica din pamantul imbibat de apa – in felul aste te intampina natura!

Aaaa. Undeva pe traseu m-am intalnit cu nea Ilie (@ilie rosu) l-am depasit cand se pregatea sa-si scoata steagurile. 🙂

Pana la km 12 am urcat, in mare parte lent, dar tot urcare se numeste, fiecare pas era o mica aventura, adunasem si ceva noroi pe adidas. Portiunea asta am facut-o in mare parte la pas cu mici ruperi de ritm de 300-500 m acolo unde permitea terenul.
Incercam sa compar dificultatea cu BrasovMarathon – cred ca-i la fel de solicitant.
Ma obisnuisem cu noroiul am vazut ca nu simt umezeala in pantof nici daca-l am pana aproape de glezna, asa ca i-am dat bataie cu gandul la marea coborare – trebuia sa vina, nu-i asa! 😉

Si a venit… Dupa ce am urcat dealul si ne-am despartit de maratonisti a fost coborarea. Cel mai mult mi-a placut zona asta 4-5km de coborare prin padure, pe suport de pietre si pamant – fara mocirla.

Am bagat ce nebunul, testam tehnici de coborare, am dat liber picioarelor … Nu am simtit pic de oboseala, am depasit tot ce am prins in fata mea.

Apoi zonele de urcare si coborare au alternat, pe la 16 cred ca am bagat primul gel, il luasem de la puncrul de hidratare anterior. A fost si singurul gel, cred in efectul placebo al gelului. 🙂

Incet incet apar casute stanga dreapta, izolate – oare cum traiesc oamenii aia cu atata aer curat? Apoi o ultima urcare sustinuta pe un drum proaspat acoperit cu piatra si din nou coborare.

Incepe sa se auda muzica si zgomotul de la finish, dar pana acolo mai sunt in jur de 2km, inca o bucla cu o urcare. Intrarea in padure si ultimul kilometru pe care l-am alergat spre final. In spatele meu aceeasi stare de spirit – toti, cu ultimile puteri catre finish.

Pe traseu am fost placut impresionat de XT7-le meu de la Kalenji – am „arat” cu ei prin zonele mocirloase, super aderenta. Ma asteptam sa am noroi sau apa in interior – nimic in afara de cateva ace de brad si putina umezeala. La coborare au fost exemplari, au stat exact unde i-am pus! 🙂

Organizarea a fost exceptionala, punctele cu tot ce vrei, inclusiv geluri, bauturi. Superrr! 😉

A fost cel mai tare semi de pana acum, asa am spus la toate pe care le-am terminat. Asta fiind ultimul am cele mai proaspete amintiri si trairi si a fost peate asteptari.

Am alergat de placere doar ca imi place si competitia si am vrut sa dau maxim. Cu vreo 2km inainte de finish eram pe 75 la general (era o persoana de la organizatori care transmitea pozitia). La rezultatul oficial am fost locul 35 la categoria mea de varsta – asa ca mergem inainte!

Felicitari tuturor, felicitari @Vlad pentru rezultat, felicitari maratonistilor – momentan va privesc cu admiratie din exterior. Felicitari si voua de la Retezat sky race!

sursa: foto

0 thoughts on “DHL Carpathian Marathon 21k – mocirla si peisaje de vis – 16iun2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *