Brasov Marathon – sau cum poti urca de doua ori pe Tampa

Despre traseu stiam ca e tehnic, 21km cu diferenta de nivel 1200m – asta in mare. M-am uitat pe clasamentul din 2017 sa vad cum se alearga aici si mi-am setat un timp de 2.40h pt a termina. Se urca de 2 ori Tampa, pe carari diferite! Fain, nu? 😉

In Piata Sfatului era atmosfera de sarbatoare, de la 7 au inceput sa se adune oamenii, la 8 au plecat maratonistii iar la 9 noi, cei de la semi. Am pornit in directia Tampa cu o usoara urcare de vreo 4km – putin pe sosea, apoi am intrat repede in padurea de la poalele Tampei.

Am zis ca-i lejer inceputul, inca aveam suflu, picioarele rezistau, am alergat incet undeva la 7min/km.. Am pus graficul cu timpii ca sa-ti dai seama cum am parcurs fiecare km.

#Traseul
– poteci de munte in cea mai mare parte, si tot in cea mai mare parte a lui era foarte greu sa depasesti pe cel din fata. Pe alocuri era atat de ingust incat era loc doar pentru pasii tai. Putine zone de drum forestier
– in mare parte pamant din care ieseau radacini de copac sau pietre – multe pietre… mai mici si mai mari, care acoperau uneori tot drumul. Sunt si zone cu roca unde trebuie sa te ajuti si de maini. Greu de alergat pe astfel de zone, trebuia sa-mi calculez fiecare pas. Fiecare pietricica sau suprafata de roca si-a lasat amprenta in picioare.

Revin la cursa:
A urmat o coborare usoara prin padure, am mai castigat ceva timp, apoi zone de urcare pe care de multe ori le-am luat la pas. Asa faceau si ceilalti… In sirul indianului pana in zona plana unde reluam alergarea.

Punctele de #hidratare-alimentare prevestesc ceva rau. :)) – iti zic si de ce!

Au fost vreo 7-8 puncte de hidrtare, bidonasul pt apa a fost obligatoriu, imi faceam provizii de apa sau bautura „energizanta” de la Sponser.
La punctul de alimentare era ca la picnic aveai foarte multe variante: ciocolata, fructe, stafide, nuci, glucoza, cascaval, covrigei.. Plus bauturile

Dupa #hidratare din nou urcare, drum forestier, printr-o vale facuta de aluviuni, in mare parte pamantul era umed, mocirlos cu un firicel de apa care curgea de undeva de sus.
Nu aveai cum sa alergi – deci la pas toata lumea. Am mai depasit 2-3 persoane apoi am urcat din nou prin padure… Urcarea e urcare – tot la pas. Aici bagat gelul primit in kit-ul de concurs

Sunt undeva la km 12 imi simt gambele obosite de la urcare si astept sa am o coborare lina.
Zonele de coborare alterneaza si ele cand brusca cand lina.
La coborarea brusca tensiunea e mare pe genunchi asa ca o las mai usor si le fac loc celor din spatele meu care veneau in viteza. La coborarea lina viteza maxima! 🙂

In jur de km14 in coborare, admiram acoperisurile din tigla rosie ale caselor su ma gandeam ca ce-a fost rau a trecut.. Am vazut turnul bisericii negre si incep sa ma gandeac ca pana la final va fi lejer, coborare prin oras pana in Piata Sfatului. Ma si vedeam la o terasa din Piata savurand o bere neagra care sa-mi ajunga direct in picioare!

Fantezia a fost spulberata repede de zomotul de vuvuzea si clopote de la punctul de hidratare. Lume vesela am oprit si eu, am mai pus ceva in bidonas… Si apoi surpriza..

Directia de mers se schimba brusc, sunt in fata unor scari din piatra care au pe alocuri o balustrada de teava rosie si care urca din nou spre varful Tampei – nu vad finalul lor, incep sa urc, mai fac o gluma cu vecinii de suferinta 🙂

Treaba cu scarile devine foarte apasatoare, urc de 20 minute si nimic, imi simt gambele foarte incordate si-mi zic sa-i dau bataie – nu e momentul de relaxare acum, suflul e si el pierdut.

Scarile se termina cu ceva stanci pe care le-am urcat ajutat de maini. M-am trezit din nou in varful Tampei (in spatele panoului cu BRASOV). De data asta am oprit pt o poza si peisaj – cine stie cand mai ajung acolo. 🙂

Apoi pe repede inainte. Detest coborarea brusca, genunchii sunt solicitati din nou, simt ca la picior in adidas a aparut o basicuta si incerc sa o menajez. Vin zone de coborare lina si drum drept unde trag tare de mine.

Ajung pe asfalt cu resurse minime, incerc sa ma refac putin dar voluntarii de pe traseu ma incurajeaza „Hai! alearga mai ai 200m!” incep din nou sa alerg – cred ca era mai mult de 200m… Asteptam sa vad poarta de FINISH.

Picioarele vor din noua pauza pentru a trece linia de finish in forta. Incerc din nou sa ma opresc.. Din nou voluntarii: „Hai ai 100m! Hai sprint! Bravo! Baga tare, ai ajuns! „ 🙂 super moment.
Ma apropii de finish… in toata piata Sfatului se aude prin boxe „Daniel Rusu… concurentul cu numarul 283… 2ore 50min” … aplauze, medalia.

Super atmosfera, oraganizatorii au fost la inaltime, s-a vazut ca au dat totul pentru realizarea evenimentului.

aaa… Dupa finish m-am rasfatat cu o portie gulas de vita, oferita de organizatori si servita langa fantana din Piata Sfatului.

Apoi berea, 🙂 prima a ajuns in sfarsit in picioare