La pas prin Sfantu Gheorghe locul unde Dunarea intalneste Marea!

Fă-mă faimos!

Strazi pline cu nisip, fara urma de asfalt, locul unde timpul pare ca sta in loc. Printre casele vechi ale localnicilor, multe dintre ele parasite, care se ambitioneaza sa ramana in picioare, isi fac aparitia locuinte noi acoperite cu stuf ce se incadreaza frumos in peisajul Deltei.

Modernul isi face loc timid. Inca din port vezi ca barcile de lemn ale pescarilor au acum motoare in loc de vasle, iar pe strazile satului inca circula carute care preiau turistii si bagajele lor.

In peisajul asta uitat de timp mi-am dorit sa fac primii pasi din poveste.
La 6 dimineata mi-am luat Felinele si am luat-o la pas pe ulitele satului care incepea sa prinda viata. In lumina soarelul care atunci se ridica din mare atmosfera e una de liniste, la marginea satului turme de vaci si cai pasc in voie cautand resurse prin intinderea arida.

Apoi incep canalele, la mal sunt ancorate barci de lemn, unele dintre ele acum se pun in miscare. De pe dig la vreo 200 m intr-o mlastina un stol de pelicani isi iau zborul alungati de prezenta mea. Am zis de pelicani pentru ca-s o prezenta placuta in Delta, pe ei ii vezi mai rar prin zonele circulate.

Ma apropii din nou de sat, e putin pana in ora 7, portul se trezeste si el la viata iar pe strazi sunt grupuri de turisti care merg spre plaja pe jos.

Paranteza :)… din sat la port sunt vreo 15 minute de mers pe jos, asta daca nu vrei sa iei ‘trocariciul’ – un fel de mijloc de transport in comun compus dintr-o remorca tractata de un suv. Toate-s pline de praf. 🙂

Drumul spre plaja e pe dig cu Dunarea in dreapta mea, drumul duce spre ulita principala apoi coteste spre dreapta, traverseaza o zona cu arbusti si da pe plaja, aproape de gura de varsare a Dunarii in mare.

De aici merg pe plaja, lejer pe langa apa sa pastrez HR MAF in conditii normale. Mai intai pe o plaja ingusta pe langa brat, apoi gura de varsare si apoi plaja marii – lata, plina de buruieni. Nisipul e tare in zona apei, plin de scoici care trosnesc sub picioarele mele.

Credeam ca-s singur la ora aia! De unde!!! 🙂 m-am intersectat si salutat cu cu altii ca mine, eram vreo 5 pe plaja, fircare dintre noi singur, fiecare cu directia lui.

Dupa vreo doua ore de la pornire soarele era deja sus si alergarea incepe sa fie solicitanta. Gata ma opresc si astept baia in mareee! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *