Run In Bucharest – pentru prima oară e vorba despre primii 42 (partea 1)

Acum fix aproape un an, la ediția din octombrie am alergat primii mei 10k, a fost o provocare pentru mine și tare mândru am fost când am terminat cei 10k în mai puțin de 50′.

Eram ca un copil care-și găsise o noua jucărie! După tura asta mi-am cumpărat primii pantofi de alergare – țin minte și acum momentul – parc-ar fi fost ieri! 🙂

Atunci am alergat în niște „pume”, cei mai buni adidași ai mei, care nu erau dedicați pentru alergare, dar aveau talpă de spumă, îi asortasem cu un short verde (nici ăsta nu era dedicat alergării)! :))) (zâmbesc acum când îmi amintesc)

Estimez că am alergat aproape 1000km de cand am renunțat la ” pume” – am schimbat multe aplicații și trei pantofi de alergare și nu mai știu numărul exact.

Pot spune că sunt aproape „copt” pentru a face pasul către maraton – „aproapele” asta înseamnă doza de nebunie care-ți dă impulsul să înaintezi.

Cred că nu există evoluție fără doza asta de nebunie, fara pasul asta facut cu ochii inchisi, sunt curios să văd cum reacționez la 42, sa vad ce e dincolo de zid.

Iți ia ceva timp să numeri pâna la 42, dar să și mai alergi! Ei bine, după mai multe calcule si analize mi-am propus să termin in 4 ore jumate – sper să-mi iasă! 😉

Pregătirea se face în timp iar acum, cu o săptamana înainte de start, nu prea mai poți face mare lucru – nu mai e loc si timp de creștere spectaculoasă, pot doar sa repet ce am învățat în anul ăsta și am încredere că va fi bine.

Au fost mulți oameni care mi-au dat sfaturi – așa că „vă sincer mulțumesc tuturor” – sper să-mi amintesc de toate sfaturile în momentul cursei! 🙂

Pot spune că informatiile au venit la fix, anturajul m-a făcut să înteleg mai repede cum stă treaba cu alergarea. Am corectat multe lucruri care nu aduceau randamentul așteptat:

cadența – am lucrat mult în ultima vreme la ea, am recuperat din handicap cu ajutorul metronomului. Am ajuns la 175ppm mediu si 230ppm maxim – înainte de asta eram undeva la 150ppm (pași pe minut)

respiratia, pulsul, postura sunt influentate direct de cadenta – asa ca nu mai obosesc asa repede, alerg la HR scazut.

– va trebui sa încep lejer și să păstrez energie pentru final – ăsta-i idealul :). Îmi știu limitele și trebuie să le respect, nu-i momentul de fapte de vitejie 🙂

– am mai citit că e bine și recomandat să păstrez aceleași obiceiuri legate de odihnă, alimentație, antrenament. Într-adevăr există o dorință de a exagera, de a forța antrenamentele in ultima saptamana în ideea de a aduce un plus antrenamentului și de cele mai multe ori e o oboseala inutilă -am simțit-o și eu înainte de Ciucaș

– sper sa evit „zidul” – toti cei care alearga 42k pomenesc de el, e un moment de cumpana in jurul km 35

– altfel sper să mă distrez și să realizez ce mi-am propus

Ce-mi mai trebuie? Odihnă și bună dispozitie duminică. E doar un spectacol și trebuie să mă bucur de cursă! 🙂

Primii 42 am ales sa-i alerg pentru #MagiCAMP, vreau să-i ajut cat pot de mult pentru că rezonez la mesajele lor și sunt sigur ca pun suflet in tot ceea ce fac (dacă nu ai donat o poți face aici: http://magicamp.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=6778 )

sfarsitul primei parti!
Sursa: foto

1 thought on “Run In Bucharest – pentru prima oară e vorba despre primii 42 (partea 1)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *