Istanbul Marathon – 42k între Europa și Asia #2

Fă-mă faimos!

La început de an nu aveam planuri pentru maratoane, uite că asta e al doilea la care particip! Primul a fost la București și am scris despre el aici!

Îmi doream o ieșire în toamnă în afara țarii pe care s-o combin și cu un maraton. Aș fi vrut Atena doar că m-am trezit târziu și n-am găsit bilete convenabile așa că… am ales Istambulul – care e în aceeași zi cu Atena.

Există o rivalitate între turci și greci la maratoane. Turcii se laudă cu al lor maraton pe doua continente iar Grecii cu legendarul Marathon. Anul ăsta le-au pus fix în aceeasi zi! 😉

Am auzit că Athena ar fi ceva mai frumos însă nu mă pot pronunța până nu-l fac! 😉

După vreo săptămână de încercări am reușit să mă înscriu – nu puteam face plata! Nu știu care a fost problema dar era reclamată și de alte persoane.

Acum, la 10 zile distantă abia aștept să ajung! 😉 Cred că va fi impresionant totul, am vazut imagini de la edițiile anterioare:

– anul acesta va fi editia cu numarul 40 pentru Eurasia Marathon, numele cu care a fost cunoscută competiția în anul 1979, la prima ediție.

– sunt zeci de mii de persoane care participă. Anul trecut la marathon au fost înscriși aproape 3000 persoane și au terminat 1800. Mai sunt alte două curse competitive de 15k și 10k la care au fost înscriși încă 16000 de persoane. Cifrele le-am gasit pe site-ul oficial! Cred că va fi nebunie anul ăsta! 😉

– startul se dă din partea asiatică iar finishul e în Sultanahmet – centrul vechi al Istanbulului. Deplasarea către zona de start se face cu autobuze iar startul se va da la ora 9.

Gata cu intro-ul.. 😉 sunt în Istanbul de joi, am vorbit cu Enescu să ridicăm kit-urile împreună vineri. La Sport Expo activitățile sunt bine puse la punct, fără așteptări inutile la cozi.

Ca un turist adevarat m-am încărcat înainte de cursă cu kataif, baclava, orez în combinație cu kebab de toate felurile. 🙂 De mișcare nu mai vorbesc, am băgat pași la greu.

Dimineața cursei a început inevitabil cu lume multa în stația de îmbarcare, am urcat intr-unul dintre autobuzele care trebuiau sa ne ducă în partea asiatica.

Ca idee, tot ce se întampla de la urcarea în autobuz și până la finish e cu lume multă, foarte multă, cu greu se poate înainta în mulțime. Totul e blocat, strazi, trafic. Azi maratonul are prioritate.

În Asia, după ce am debarcat din autobuz a trebuit să sărim garduri și să ne facem loc prin multime pentru a preda rucsacul la autobuzul de bagaje care ne va aștepta la finish. Cu peripeții am ajuns în zona de start, până acolo era totul blocat de sportivii de la celelalte probe. Am trecut cu greu de ei și am ajuns în zona noastră de start.

Priveliștea e superbă, luam startul de pe unul dintre podurile ce leaga Europa de Asia, Bosforul iți incântă privirea. Minarete care ies din dealurile Istanbulului, palatele de pe malurile Bosforului, vapoarele de sub noi sunt o parte dintre atracțiile ce-ți încântă privirea și te fac să întorci capul la fiecare pas. E superb aici!

Despre traseu știam că are 42k, speram să fie plat, doar că n-a fost așa. Din autobuz am vazut cum traseul urcă și coboară lin, tranzitează malurile Bosforului, tuneluri, podul Galata, malul Marii Marmara iar finis-ul e în urcare!

Atmosfera de dupa start e incendiară, am fost încurajați de volultari la fiecare kilometru, pe podul Galata la fel – tobe, trompete, boxe, aplauze, a fost o nebunie frumoasă care te încărca cu energie!

În peisajul astă i-am dat usor cu Enescu cu o medie de 6min/km. Au fost și momente când ne-am trezit sub 6′ dar ne-am temperat. Aveam energie și impresia că pot ține ritmul ăsta 100km ;).

Pe traseu încercam să reperez romanași de-ai nostri, sau ei pe mine – eu având tricoul de la Alba-Iulia cu tricolorul pe el ieseam repede în evidență. Auzeam din spate “uite, Alba Iulia!”

Am prins din urma un botoșanean ce a mers cu noi vreo 2km, apoi am ajuns-o pe japoneza noastră – eram pluton de 4. De la ea am aflat că mai sunt romani în față!

Am ajuns din urmă un tip din Târgoviște (scria mare pe tricoul lui, nu-l puteam rata), aici eram doar eu cu Enescu – omul s-a ținut de noi un km apoi a rămas în spate. Circulam cu viteza prea mare pentru el. 😉

Cu peacerii de 3.30 l-am vazut pe Ionut – tipul cu steagul! Ne-am încurajat din mers!

Undeva pe la 26 l-am pierdut pe Enescu al meu :), parea că-i dă si el cu lejeritate nu-mi explic dispariția. Ne-am distanțat ușor, mai comunicam unul cu celalalt peste umar, mi-a dat de inteles ca e ok cu ritmul lui apoi ne-am mai văzut la finish.

Am făcut o cursă frumoasă până la plecarea lui Enescu, kilometrii au trecut repede și de cele mai multe ori constatăm amândoi că avem viteza cam mare și ne temperam reciproc! “Hai, s-o lăsăm mai ușor!”, îi ziceam când vedeam că iar coboram sub 6′. Eram neobosiți! 🙂 Mersi omule pentru companie! 😉

Porțiunea 25 -37 (aici aproximez puțin) a fost de anduranță, e drumul de intoarcere, în mare parte doar eu și cu mine, cu Marea Marmara în dreapta, auzeam din când în când ticăitul metronomului pus pe 174ppm. Da. Așa am gândit strategia, metronom 174 si 6.10′.

În fața mea văd alt tricou românesc, cel verde de maratonul București, măresc viteza și-l ajung pe tip din urmă – era și Iașiul aici! 🙂 Cred că vreo 3km am mers împreună cu tipul ăsta apoi a dispărut și el, ne-am revăzut la finish.

Înaintez frumos, am suflu, stau mult mai bine pe picioare față de Bucharest Marathon – cred că #zoomAir a amortizat frumos. Eram curios dacă mai apare zidul – n-am avut parte de niciun fel de obstacol pâna aici, sper ca și restul traseului sa fie la fel. 😉

Am aproape 35 făcuți și încep să-i numar pe cei ramași, sunt din ce în ce mai puțini. În jurul meu văd persoane care ‘trag pe dreapta’ la fiecare kilometru pentru streching, alții cer sprijinul ambulanței – apar cârceii, musculatura unora cedeaza, îi admir pe toți cei care trag de ei să ajungă la finish. Îmi caut prin ‘bagaj’ o ultima pastilă de magneziu, o pregătisem de acasă pentru final, așa preventiv.

Unii sunt în vârstă, au parul alb si probabil zeci de mii de kilometri la bord – motivație pură pentru mine. Văzând asta nu-mi mai trebuie niciun gel, oricum nu mai am, tocmai ce am sorbit ultima picătură din bidonaș. Dacă ei pot sigur pot și eu chiar si fără gel, asta îmi ziceam mereu când îi vedeam pe traseu.

Am trait cel mai frumos finish de până acum! 😉

Imaginează-ți ultimul tău kilometru de la o competiție, e momentul ăla în care dai tot ce poți, ultimile tale puteri se pierd cu fiecare pas făcut totul pentru a trece prin poarta de finish.

Mie-mi place să termin în forță, să dau maxim și pentru asta îmi aloc vreo suta de metri pe care să îi merg înaintea sprintului final.

Ei bine, aici nu m-a lăsat nimeni să merg! Culoarul spre finish e pe o strada plina de oameni, cred că sunt 500m în care singurii care se mișcă sunt sportivii, în rest totul e blocat.

Singur în toată mulțimea aud doar aplauzele, încurajările și sunetele scoase de tot felul de trompete, vuvuzele – e un zumzet imens. Și acum mi se ridică părul pe mâini când rememorez urcarea asta.

“Dont’t stop, keep running” e ca un îndemn ce strabate prin zumzetul de fundal, am auzit de mai multe ori cuvintele astea în drum spre finish. Am frame-uri pentru fiecare pas făcut, văd aplauzele celor de dincolo de gard, cu unii dintre ei dau mâna, un copil tinut in brate de catre tatal lui imi intinde in fata “power button” desenat pe un carton A4 – îl apas și mă opresc după finish line.

Acum s-a făcut liniște! Cu mainile pe genunchi privesc la cronometrul care arată puțin peste 4h 20′ și zâmbesc mulțumit de reușită, n-am ieșit eu în spatele kenienilor dar am un rezultat care mă face mândru! 😉

Câteva cifre:

– hidratare cu 2 batoane proteice inainte de cursa, un bidon apa cu magneziu, 0.5l isostar în primii kilometri, 3 geluri si vreo 3litri de apa, câteva guri de redbull pe final

– 4h 20min timpul final, locul 236 / 611 la categorie si 1345 / 3791 general

– un nou record la numarul de participanti: 30.000 alergători inscriși la toate probele – așa zic ei!

Recomand Istanbulul în varianta 42k, aș repeta oricând experiența de aici doar că sunt multe altele pe listă.

0 thoughts on “Istanbul Marathon – 42k între Europa și Asia #2

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *