La început de an avem Gerarul!

GerReloadedTEAM semimaraton gerar2019

Fă-mă faimos!

… e semnul clar că începe fugăreala oficială, adică evenimentele din 2019.

Gerarul e primul din an, și dacă până acum au mai fost scuze cu sarbătorile, acum gata! Fiecare ieșire va fi cu gândul la următoarea tura. E prima iarnă în care am încercat să ies din casă chiar dacă a nins sau a fost ger, pe mocirlă nu prea am ieșit; uitându-mă în spate, văd că mi-a prins bine alergarea, n-am răcit și nici nu intenționez să o fac anul ăsta:)

GerReloadedTEAM semimaraton gerar2019
GerReloadedTEAM semimaraton gerar2019

Toate astea cu gândul la #Gerar! 😉

Am adunat puțin peste o suta de km alergați în ianuarie, e un număr rezonabil zic eu, conștient că se putea și mai bine.

Anul trecut am aflat pentru prima dată de el și eram la mare distanță de casă, așa că anul ăsta n-am mai planificat plecări din București în așteptarea Gerarului.

Toată lumea cu care am vorbit zice că-i frumoasă fugăreala din Poli, sunt persoane care vin an de an. În sezonul de iarnă se poartă buff-ul de la #Gerar (fes albastru cu pinguinul Gerard), dacă nu-l ai, e ca și cum degeaba alergi! :))) – la fiecare alergare a fost imposibil să nu văd pe cinva purtând fesul Gerar de la ediția trecută.

Cred că partea cea mai fun a cursei e faptul că se aleargă în echipă de 3, se aleargă grupat sub deviza “we run as one” iar unde-s trei sigur iese și distracție și nici nu simți când trec 21km.

La cum a plouat și a poleit zilele astea e posibil să și patinăm nițel, dar va fi o experiență numai bună de povestit, sunt sigur!

Echipa de start, adică echipa noastra – Ger Reloaded – conține doi Bogdani și un Dan, am prins numarul de concurs 100 (frumos numar 🙂 ) Ne-am propus cu toții să terminăm sub două ore, un obiectiv decent pe asfalt uscat. Pe gheată vom vedea! 🙂

E dimineața cursei, mi-am luat cafeaua și privesc pe geam la ploaia înghețată care a acoperit totul, zâmbesc imaginându-mi ce va fi și sper ca pâna la ora 3 jumate pm (asta-i ora de start) să se întâmple ceva miraculos cu gheața de pe jos, mai ales cu cea de pe aleile din Politehnică. Azi cred în minuni!

Ușor, ușor ploaia s-a mai domolit, parcă nu mai e la fel de intensă ca dimineață. Primii pași facuți spre cladirea rectoratului din Poli par a fi stabili, fără derapaje. Aleile sunt negre, curațate și se pare că organizatorii nu vor să ne lase să patinăm.

Am ajuns cu o oră înainte de start, îmi place să simt atmosfera, să vorbesc cu oameni cu care de cele mai multe ori ne vedem doar la alergări. Am mai spus-o, peste tot e o energie bună, oameni faini, zâmbitori la orice pas – ăsta-i spiritul de alergator! 😉

Din nou afară din clădire, ne pregătim de start, o poză două, un banc două, o indicație două către echipă și gata…

Start Gerar – veți mai auzi de noi, la finish!

Se aleargă bine, ploaia s-a oprit în totalitate, aleile sunt curate, noi ne dorim sa terminăm sub doua ore. Am adaptat strategie pe traseu, din mers. Pe scurt: fara accidentări, finish sub 2 ore și cu voie bună.

Mi-am asumat rolul de pacemaker, de accelerație și de frână :))), de susținător al echipei în momentele grele, mai ales pe urcare – cred că am făcut-o bine, așa mi-au zis baieții. I-am încurajat și pe alții care o duceau mai greu la deal!

Bodo – a fost surpriza placută, mereu în dreapta sau în stânga mea – am mai schimbat locul să nu ieșim în aceleași poziții în foto. Am fost tot traseul umar la umar. Ce să-ti mai zic, Bravoooo! Esti tare! Pentru cei care nu ne știu, Bodo este cel cu mustața! 😉

Bogdan, al treilea membru al echipei ni s-a alăturat cu 1 zi înainte de concurs dupa ce Enescu a răcit și i-a cedat locul. Ne-a urmat cu perseverență la 2-3 pași în spate, probabil ne-a mai și înjurat pe urcare când se mai adăugau alți 2-3 pași între noi. Bravo omule, ai fost cu noi! 😉 Si acum mă gândesc la cum ne indemnai la calm: “Stați mai ușor, unde va grabiți așa! ;)!

Cei 21k trec repede în Poli, sunt șase ture de traseu, pare plictisitor dacă privești din exterior, însă, cu ajutorul echipei, al susținătorilor de pe traseu, al fotografilor, al celorlalți concurenți nici nu mi-am dat seama când au trecut.

După prima tură am oprit mereu la punctul de alimentare, un suc, o portocală, o bucățică de baton proteic au adaugat energie pentu noua tură. Înainte de cursa am mai băgat 0.7 iso un magneziu și un baton proteic – m-au ajutat și astea! 🙂

Am ratat podiumul, așa ca n-ați mai auzit de noi la final, pe la tura a 4a ne-au depășit SuperMarioTeam și nu i-am mai văzut până la finish, s-au dus frumos, am înțeles că au fost primii! 🙂

Tot la final am înteles și de ce Bogdan a fost mereu cu 3 pași în spatele nostru. A avut cu el 3 batoane ciocolată cu care ne-a servit după finish, le-a plimbat 21km, a meritat pe deplin efortul! Mersi man! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *