Grow your wings – Cluj Marathon #3

Încă de la editiția din 2018 mi s-a făcut poftă de maratonul de la Cluj însă pe vremea aia nu alergasem niciodată 42k așa că am așteptat să mai cresc puțin! 🙂

Anul trecut urmăream cu încântare fotografiile de la eveniment, surprindeau perfect atmosfera de sărbatoare și starea de bine a participanților, parcă îmi doream și eu să pun hashtagul #GrowYourWings fotografiilor de pe traseu și să-mi înrămez medalia de finisher. Cum decizia pentru 2019 era luată înca de atunci, am așteptat cuminte deschiderea înscrierilor.

Un alt motiv care m-a făcut să particip ar fi Clujul – orasul si imprejurimile. De la marginea Bucureștiului, de unde stau eu, Clujul e o zona unde se întâmpla lucruri, mă refer la aspecte pozitive, cumva e împotriva curentului național unde lucrurile stau fix pe dos.

Fac ceva bine ardelenii aștia și ar trebui să ne inspire și pe noi, sudiștii! 😉

Sunt înainte de al treilea maraton, la Istanbul mi-a ieșit așa cum am vrut iar așteptările pentru Cluj sunt mari. Vreau să mă apropii de 4h10′, să trec cu bine de pragul de de dupa kilometrul 35 – de zid, să mă bucur de cursă și să zbor cu ultrabuștii Parley pâna la finish! 🙂

Aaaa, și mai vreau o rază de soare pe traseu întrucât vremea se anunță cam mohorâtă în ziua cursei!

Dimineața am pornit spre Cluj Arena, prin Parcul Central, am alergat un prim kilometru, așa de încălzire, cu rucsacul în spate, printre câteva picături fine de ploaie. Superb…

Încercam să mă obișnuiesc cu ideea că voi alerga cu apă-n șoșoni! 🙂

Urc treptele de la Cluj Arena și simt cum emotiile își fac simțită prezența, îmi place atmosfera.

E aproape 8 dimineața și prin tribune sunt grupuri mici de oameni, unii participă la curse, altii sunt la susținere. Zona de start e pregatita, in boxe răsună muzica și înca mai picură puțin. Până la startul nostru a venit și Boc – primarul (a alergat și el la 5km), mi-am facut încălzirea și n-am întâlnit pe nimeni cunoscut – a trecut repede timpul.

fb_img_1555360343917-1294528793.jpg

3,2,1 Start Marathon :), gata a început!

Câteva sute de pași pe pista din interiorul Arenei apoi pe bulevard unde soarele scoate dinții la noi, e de bine! 🙂

Traseul e cam sinuos pentru gustul meu, îmi plac bulevardele lungi chiar dacă sunt în bătaia soarelui, am chef de alergat și cu greu mă temperez când văd că primii 3 km i-am făcut cu o medie de 5’30. Era cam mult așa că am mai redus turația.

N-am încredere în peaceri, n-am mers cu ei și mă felicit. Aveam de acasa strategia mea. Așa că o paranteză, peacerul de 4h15 a fost tare instabil pe traseu, dacă-i urmam ritmul eram terminat.

Traseul intră pe straduțele din spatele bulevardului, viraje multe pe distanță scurtă. Nu-mi place tipul ăsta de alergare, am impresia că pierd din viteză iar curbele îmi solicită picioarele destul de mult.

Urmează parcul, e plin de oameni ce fac super atmosfera – câteva ture în lungime, întoarceri în loc și din nou pe bulevarde. Încă am chef, mă gândesc pentru prima dată la un timp de 4ore – ce frumos ar fi, însă mai e mult până acolo.

Jumătatea traseului e marcată de trecerea prin stadion – sentimentul e placut, privirea e în tribună iar urechile asteaptă o încurajare de la o voce cunoscută!

Pfffff, urmeaza tura doi, reset si încă 21 de tocat cu pași mici!

Încep să resimt oboseala dar tot sper la 4 ore. Pe la 30 mi-am dat seama că nu se mai poate, matematic trebuia să-i fac pe ultimii 10 în 50min. Îmi era imposibil așa că i-am dat ușor.

Mi-a plăcut ideea cu „primul maraton” – cei care o făceau pentru ‘prima dată’ primeau in kit un ecuson cu mesajul ăsta. Am interacționat cu ei pe traseu, îmi aminteau de mine la Bucharest Marathon cum trăgeam din greu sa termin.

Mi-a făcut o mare plăcere să ofer un gel unui maratonist în devenire – pe la 25 l-am prins din urmă. Mă vedeam pe mine anul trecut făcând pași mari, epuizanți, pentru a ajunge cat mai repede la finish!

Ultimii 5-6km sunt un drum greu pe care-l parcurg singur. Sentimentele pe care le testez acum sunt altele față de cele cu care am început cursa, schimbare de 180 grade. Apar momentele de durere la fiecare pas facut, în viraje ele cresc în intensitate, musculatura umerilor e și ea încordată, de picioare nu mai zic – astazi au dus greul, dar sunt obisnuite cu asta! 🙂 Mă gandeam că mi-au trebuit 42, dacă băgam 21 acu” probabil eram întins pe o canapea în fața arenei cu o bere nefiltrată în fața.

Numarul de concurs 101- usor de reținut, mai târziu pe traseu aveam să aflu că multă lume știa de 101. Din încurajările repetate ale unuia dintre voluntari am inteles și de ce: „Hai, da-i înainte, ca tramvaiul! Hai, hai, cu viteza pana la gara! Hai, nu te opri tu esti ca tramvaiul 101!”

Omul cu vorbele astea a stat partu ore în același loc să încurajeze pe fiecare dintre noi, pentru fiecare avea cuvinte diferite, era de-al locului, Clujean – cu C mare. Mie mi-au trebuit 2 ture să înteleg care-i treaba cu tramvaiul 101! 🙂

Ca el au fost mulți alți voluntari, iți transmiteau o energie buna, în momentele de pe traseu un zâmbet sau o mână întinsă poate însemna un boost de 1km, dacă mai și poți interacționa cu el… păi atunci ești de neoprit! 🙂

Sunt la 2km de intrarea pe stadion, doi kilometri care parcă nu se mai terminau. Oboseala își spune cuvântul, încep să merg cam 100m apoi reiau alergarea în forță. Am mai urmat trucul ăsta și a dat rezultat, simt că va funcționa și acum. Sunt cu ochii pe ceas, mă încadrez lejer în 4h10min așa că reduc puțin pentru a forța la intrarea în arenă.

Vuietul din arenă se aude de pe stradă, în sfârșit pășesc pe pista stadionului, sunt vreo 200 metri în care dau tot ce pot, pista de atletism mă ajută să înaintez cu ușurință, parca alunec pe ea cu ultimile forțe. Totul se mișcă cu repeziciune și imediat mă aflu în fața liniei de finish.

Din tribună aud felicitari ce-mi sunt adresate – am impresia că sunt de la cel mai înfocat fan al meu, nedeclarat, soția, întorc capul spre tribuna, într-adevar ea era. 🙂

După asta liniște, nu mai aud nimic, mă sprijin de gardul metalic de pe pista și-mi caut energia pentru a merge spre zona de înmânare a medaliei de finisher.

Sunt pași pe care-i fac cu greu din cauza oboselii și a tensiunii musculare, e greu dar și placut, nu găsesc cuvinte pentru starea de atunci. Dacă ești curios poți încerca experiența! :))

Legat de consumabile, în 4 ore am băgat 2 geluri, un extrashoot isostar, aproape 4 litri de lichide (iso și apa), 2 bucăți banană și câteva stafide. Abia seara când am ajuns acasă a intrat și berea!

Acum că s-a terminat cu bine mă gandesc la Brasov, tot 42! 🙂

4 thoughts on “Grow your wings – Cluj Marathon #3

  1. Superb, Daniel. Mi se face pielea de găină citind experiența ta. Foarte multe din motivele prezentei mele la Maraton sunt aceleași. Nu doar maratonul in sine ci și orașul ăsta suoercurat, oamenii ăștia fantastici de civilizați, de parcă sunt din alta lume. Am venit special pentru toate astea, de la Londra si nu regret absolut nimic (poate doar timpul pierdut la meciul patetic, CFR- FCSB). Da, excelenta organizarea, mulțumiri și aprecieri voluntarilor care au stat acolo neclintiți, mi-au dat energie și am reușit să termin foarte bine cursa(3′.50”), doar niste dureri musculare normale, sus la pulpe. Da, sentimentul când intri pe stadion la final și inca auzi de afară vuietul spectatorilor e unic. Nu ai cum să înțelegi asta daca nu paricipici la cursă. Și, pentru prima oară, dincolo de finish, m-a asteptat cineva. E așa mult sa ai pe cineva acolo , in tribune, la finish.
    Te simți viu. Multumescc Luminița, te iubesc!

  2. Felicitari Daniel ! Am fost si eu acolo la categoria 55-64 ani. Chiar am intrat inainte sa vad cine mai participa de la 42KRosu si te-am vazut in lista. Poate ne vedem la Brasov in 26 mai ! Si eu sunt inscris tot la maraton ! Mult suuces !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *