Run in London

Fă-mă faimos!

Din autobuzul de transfer arunc priviri în toate părțile încercând să înteleg care e spiritul Londrei :), cred că îmi va plăcea experiența chiar dacă încă nu am coborât pe pământ londonez. Abia aștept să stau la o terasă cu o bere în față! 🙂

E soare, chiar unul cu dinți care a scos multă lume pe străzile din centrul orașului, e puțin parcă prea agitat, adaptarea se face din mers :).

În zilele astea de vacanță am văzut că la Londra se aleargă bine, se biciclește și mai bine, de la primele ore ale dimimeții până târziu în noapte, i-am întâlnit pe aleile din parcuri, pe străduțele înguste si pietruite din zona centrală dar și pe marile bulevarde împărțind banda cu bicicliștii!

Am văzut o categorie nouă de alergatori, unii care alergau cu rucsacul în spate, rucsac de 10-20l. Și ăștia erau mulți!În dimineața ultimei zile am zis să bag și eu o tură în care să trec în revistă o parte din obiectivele vuzitate în cele 4 zile. N-aveam cum să stau liniștit când văd în jurul meu multă lume care se mișcă, toți au un comportament molipsitor.

Am citit acum 3-4 luni cartea lui Haruki Murakamimi-a placut, iar la vremea aia nu aveam planuită vacanta asta. Printre altele în carte, autorul descrie și turele de alergare din Londra. Sunt povești inspiraționale iar la vremea aia doar doar îmi imaginam cum ar fi, mi-au aprins un beculeț! :))

Duminică dimineața în jur de 6 ies în fața hotelului pregătit de acțiune!Afară mă astepta o surpriză: câteva picături de ploaie măruntă care încercau să mă întoarcă din drum. Eram în tricou și am avut intenția să urc în camera să-mi iau ceva impermeabilă. N-am mai urcat, la câți excentrici am văzut zilele astea ce mai conteaza unul in plus! 🙂 Dupa vreo 2km asfaltul era uscat soarele incepea sa urce usor pe cer!

Știam în mare traseul, am zis să ajung la Tower Brige și să ating toate obictivele vizitate în zilele trecute apoi, s-o apuc prin parcuri până în Kensington Gardens.

Mai știam că trebuie să merg o bucată din drum pe linia autobuzului 12, cu el călătoream seara spre hotel, trebuia să țin linia până la Tamisa – de acolo in dreapta pe maluri până la Tower Brige. Dimineața pe străzi e altă lume, sau nu prea e, acum orașul respiră în liniște! 🙂 La pas admir casele inșiruite tapetate cu caramida și ceva verdeață crescută perfect în curțile din fața lor. Ma simt puțin ca acasă, ma mândresc si eu cu gazon aproape ca asta! 🙂

Pe străzi ultimii petrecăreți iși caută cu greu pașii către casa lor probabil, îi văd adunați în fața cluburilor sau barurilor cu ceva de baut în mână. Zâmbesc când trec pe lângă ei, mă gândesc că au avut o noapte grea, au rezistat eroic pâna dimineața! 🙂

Dacă în cursul zilei Londra e un oraș foarte aglomerat la ora dimineții suntem noi aștia cu alergarea, noi tocăm străzile pas cu pas! E foarte plăcut, vremea e perfectă de alergare, mă pot mișca pe unde doresc, traversez Tamisa în zig-zag peste toate podurile întâlnite.

Obiectivele parcă sunt și ele adormite, Millenium Bridge e pustiu, în capătul lui se vede cupola Catedralei st. Paul, nici London Eye nu s-a trezit la viață. Câteva fotografii apoi îmi continui alergarea pe malul Tamisei, ajung la HMS Belfast apoi urc pe Tower Brige – sunt cam la jumătatea traseului și trebuie să mă întorc pe celalalt mal. Imediat in stanga bifez si Tower of London – vechea cetate londoneză – si din nou ma minunez, perfectiunea îmi incântă privirea! E tare faină zona asta! 😉

Urmează mai multe pasaje care trec pe sub poduri, sunt pline de corturi – iar în ele locuiesc (dacă pot spune așa) persoanele fără casă. E liniște și la ei, probabil sunt amorțiți de frigul de peste noapte, altii sunt pe cartoane infășurați cu tot felul de textile. E tot o bucată din Londra iar imaginea contrastează puternic cu perfectiunea din centrul turistic.

Am vreo 15k băgați și sunt cam la jumătatea traseului, urmează întoarcerea spre “casa” iar următoarea oprire este Buckingam, dar înainte de asta trec prin St. James Park – parc relativ micut, plin de veverițe cenusii plus alte specii de plante si animale, îl tranzitez repede. Și la Buckingam e liniște, cred că regina doarme la ora asta, în piațeta din fața palatului nu-i nimeni așa că se impune un selfie! 🙂

De aici știu drumul spre casă cu ochii închiși, am frecventat zilnic zona asta, sunt vreo 7km dacă merg direct. Dar nu virez spre casă, simt că pot mai mult și mai fac un ocol prin parcuri.

Parcurile sunt o splendoare în Londra, gazonul e perfect: un covor moale pe care te poți întinde în voie și savura o bere sau un vin – unii asta făceau în parc. Zeci de kilometri de alei, bărcuțe cu care să te dai pe lacurile din parc, multe specii de păsări, liniște si relaxare sunt cuvintele ce caracterizează totul în parc. Am brăzdat Hyde Park de-a lungul, pe alei sunt alți alergători, ne intersectăm traiectoriile. Mi-a atras atentia un grup de baieți care faceau baie în lacul din parc – erau 7-8 grade afară, iar baieții aveau doar slip și casca de silicon pe cap – nebuni direct! :))

Îmi place nonconformismul lor, mă refer atât la ăștia de mai sus cu baia cât și la alte persoane cărora le-am următit comportamentul zilele astea -oamenii par relaxați, au și infrastructura necesară pentru asta!

Așaaaa, să revenim la oile noaste, alergarea! Am trecut din Hyde Park în Kensington Park o altă zonă de relaxare care găzduiește palatul cu același nume, aproape că m-am rătăcit pe aleile lui în căutarea ieșirii către casă. Am adunat mai bine de 20k și e timpul să mă întorc spre casa.

Știam că trebuie să ajung în Victoria Station, iar traseul pâna aici era cel pe care am venit, prun parcuri, am ales doar alte alei pe care am alergat. Din Victoria, aveam ca punct de reper linia lui 36 cu care mai calatorisem spre centru, telefonul era mort așa că de-aici nu am mai făcut poze. Cand zic linie ma refer strict la traseu, nu m-am gandit niciodata ca as putea lua autobuzul spre casa. 🙂 Mai traversez pentru ultima dată Tamisa pe Vauxall Brige și părăsesc ușor zona centrală.

Acum urmează o lungă linie dreaptă de vreo 5 km care mă duce până la hotel. Peisajul se schimba si el iar locul cladirilor de birouri e luat de căsute cochete, înșiruite, cu două etaje și mici curți interioare.

Au fost 3 – 4 ore în care am vazut o altă față a Londrei, ore în care am bifat obiectivele din cele patru zile de vacanță, mai în viteză ce-i drept însa ceva din interior îmi spune că a meritat fiecare pas facut! 🙂

Cam atât!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *