Open Blues Air Festival – Brezoi

Weekendul trecut am trăit experiența Open Blues Air Festival Brezoi. Nu mă știam mare devorator de Blues așa că am onorat invitația Mihaelei și ne-am luat bilete, eram curios sa văd ce se poate întâmpla la un astfel de festival.

Până în momentul asta mai trecusem prin Brezoi de câteva ori, în drum spre Transalpina la ski. Nu-mi imaginam cum și unde se poate organiza un astfel de festival, eram curios de ce a fost ales tocmai Brezoiul de către organizatori, un orășel așa, mai mic. Mai târziu aveam să aflu și de ce! 🙂

Mă repet, nu sunt un mare consumator de blues, așa că singurul nume cunoscut de pe afiș era al lui Beth Hart – ascultasem câteva piese cu ea și Bonamassa tot la sugestia Mihaelei și mă atinseseră cumva! 🙂 Pe lângă Beth, pe line-up ul festivalului sunt multe alte nume celebre dar înca necunoscute de mine. Chiar nu știam la ce să mă aștept, speram să-mi placa ce se cântă, atmosfera cu siguranță trebuia să fie mișto! 😁

E joi, e prima seara de festial, probabil și cea mai așteptată de către toată lumea. Ajung în jur de ora 7 seara în zona și deja de simte freamătul. Brezoiul aproape că abia mai respiră sub presiunea miilor de oameni prezenți. Sunt sigur că în curând totul se va bloca la propriu. Sunt cozi peste tot, la intrare, în zona de food, la jetoane, în fața scenei, totul e ocupat aproape de maxim și surprinzător lumea încă continua să sosească și să își facă loc prin mulțime în căutarea unui loc cat mai aproape de scena. Am fost vreo 9000 de oameni în seara asta. E de înțeles, vine Beth Hart!

Ce-a urmat a fost nebunie, mi-a plăcut maxim și m-a făcut să îndrăgesc stilul ăsta de muzică. N-a mai contat nimic din toate cozile la care am stat înainte. Vreo două ore am tras de berea aia pentru că nu-mi venea să plec din fața scenei, eram electrizat, am vibrat la fiecare acord de chitară, la fiecare piesă. A fost spectacol, cred că la ora aia nu mai aveai unde să arunci un ac, toată atenția era la scena. Cu siguranță seara cu Beth va rămâne în inimile multora dintre noi, unii, că și mine probabil „au rupt” youtube-ul în căutarea pieselor ei în zilele următoare de după festival.

Galeria foto: Impact Image

Orice lucru frumos are și un final, așa că în miez de noapte am avut parte de o ultimă piesa. Fără bis-uri distracția s-a mutat într-un cort alăturat pt Jam session unde alți artiști au prestat până târziu în noapte!

A doua zi dimineața e liniște în zona de campare. Sub razele soarelui care încălzește ușor parcul central, petrecăreții se trezesc la viata.

Totul se desfășoară într-o liniște și un bun simt cum rar îmi e dat să văd intr-un camping. Nimeni nu e deranjat de vecinul de cort, fără țipete sau muzica tare, fiecare e pe pătratică lui. Primii pași după toalete/dusuri sunt către rulota cu cafea și alte bunătăți matinale. Constat că avem cu toții aceleași tabieturi 😁 și se formează din nou o mica coada „la cafea”.

Preț de o cafea sau doua se fac planuri:

și acum ce facem până la 4pm când încep din nou concertele???

Zona nu-i prea promovată după părerea mea, iar varianta câștigătoare este Aqua Parc-ul din Căciulata. Pe lângă pensionarii cu bilete de tratament ne integrăm și noi. Suntem ușor de recunoscut după brățările de acces la eveniment, parcă și ceva mai zgomotoși decât ei. 🙄 E full și aici. Noroc cu o scurta ploicica care-i mai sperie pe pensionari și astfel prindem si noi loc la șezlonguri și la „jucărelele” din bazine – un fel de jacuzzi sau alte chestii prin care apa iese cu presiune și te masează pe diverse părți ale corpului. Pentru noi n-a contat ploaia… Oricum eram uzi! :))

Ne-am lăsat cu greu duși de acolo pentru a participa la a doua seară de festival. În sfârșit ajungem din nou în fața scenei, de data asta și cu mai mult chef față de seara trecută!

Am prins vreo 4-5 ore de muzică bună. A fost seara fetelor și alte nume mari ale genului au urcat pe scena, dintre ele două mi-au rămas în minte: Daiana Rain și Ana Popovic. Show incendiar, cum ar zice ăștia pe la teve!

Dimineața, a treia zi de festival și aceleași obiceiuri in rândul tuturor celor aflați la corturi.

Cafeaua de dimineață de la standul Boromir și alte planuri legate de ce facem astazi… Un mic dejun întârziat in fața cortului apoi fiecare dispare: o drumeție pe munte sau o altă baie în piscina sunt opțiuni de luat în seamă până începe distracția. Câștigătoare a ieșit drumeția de data asta. 😁

La întoarcere am vrut mai mult blues, așa că am luat scăunelul în spate și am pornit spre scenă. Era vreo 5pm și trupele începuseră spectacolul pentru a treia zi de festival. Am pomenit de scăunel pt că a fost un accesoriu foarte util. Organizatorii ne-au lăsat cu ele pe pajiștea din fața scenei. Era un accesoriu pe care-l vedeai la majoritatea participanților. 🙃

La început suntem câțiva adunați. Pe măsură ce se așterne întunericul, locul din fața scenei se umple din nou de oameni. E incredibil să vezi atâta lume de bun simt adunată în același loc.

Muzica e la înălțime și în seara asta și alte nume mari își fac apariția pe scena.

Sursa FOTO

Leon Beal & Sax Gordon, Jonathon „Boogie” Long au urcat pe scena și ne-au încântat din nou cu fiecare acord!

Am avut parte și de un prim bis, o prima trupa care a revenit pe scena la cererea noastră, a publicului. O super atmosfera pe care mi-e imposibil să o descriu in cuvinte sau fotografii.

Nici ai noștri nu au fost mai prejos. Pot spune ca am avut placerea de a-l asculta pentru prima data live pe Marcian, omul cu muzicuța care a urcat pe scena în scurte reprize alături de multi dintre artisti! La fel, și „Nașu” Purcărin – a avut mai multe apariții pe scenă. Mi-a plăcut și Mike Godoroja & Blue Spirit.

Toată povestea a durat din nou până în jurul orei 1 și s-a încheiat cu reprezentația Jonathon Boogie Long care a coborât de pe scena și a cântat în mijlocul nostru… foarte tare omul! 😁

Ușor, ușor platoul din fața scenei se golește, unii dispar către corturi iar alții la jam session – cortul acoperit este din nou neîncăpător – continua petrecerea! 🎷🎹🥁🎺

Mă gândesc cu regret că mâine tre’ să plec către București și voi pierde ultima zi de festival și prestația lui Oscar Benton și el așteptat cu mare drag pe scena! Asta e, plec cu amintirea unei experiențe frumoase, a unui festival care m-a prins… îmi zic în gând că e de venit și anul viitor. 😁

Pe lângă artiști sunt și alte lucruri care au contribuit la această experiență plăcută:

Cazarea la cort

Zeci, poate sute de corturi stau aliniate pe gazonul din parcul central. Vremea e perfecta pentru cort și e o plăcere să te trezești în aerul curat de munte înconjurat de munți. Sunt doua astfel de zone de campare cu toalete și dușuri. Pare puțin subdimensionata logistica pentru numărul nostru însă e loc pentru toată lumea!

Zeci de autorulote și rulote stau aliniate într-o altă zonă dedicata numai pentru ei.

Oamenii

Festivalul a adunat numai oameni de bun simț. Se vede frumos lucrul asta. 🙂 După fiecare concert locul din fața scenei era lăsat aproape impecabil, fiecare își strânge gunoiul propriu și-l duce la tomberon. Totul e aproape pregătit pentru a doua zi.

Am văzut zeci de telefoane așezate pe o masa, o rețea de prelungitoare și baterii externe lăsate la încărcat peste noapte fără a exista cea mai mică teamă că ar putea dispărea de acolo.

Cozi la mâncare sunt peste tot, la orice festival, în prima seara a fost insuportabil dar apoi puteai comanda într-un timp rezonabil.

Zona de băutură

Asigurată de Bergenbier, Vincon Vrancea și gama Pepsi. Totul pe jetoane, 1jeton – 6lei, 1bere = 1jeton. Și aici sunt preturi normale. Sun 3-4 astfel de puncte iar în prima seara a fost blocaj total și aici, au fost cozi de zeci de metri.

Voluntari și organizatori

Cred că oamenii ăștia au făcut tot ce a fost posibil pt că noi sa ne simțim bine. Evident că lucrurile pot fi îmbunătățire în edițiile următoare iar efortul lor e de apreciat. Aceleași persoane care au stat mai bine de 15ore pe zi în spatele barurilor pt a ne servi pe noi. E de apreciat.

Am auzit numele multor oameni implicați în fenomenul asta, nu-i cunosc personal însă la cât s-a scris despre eu pe grupul dedicat evenimentului e că și cum i-aș ști! Felicitări tuturor, faceți o treabă grozava la Brezoi! Am văzut că provincia pune mai mult suflet în organizarea evenimentelor în comparație cu Bucureștiul, in provincie ajungi să simți oamenii, să înțelegi povestea din spate! 👏

Postarea asta mi-a placut cel mai mult și cred că spune mult despre tot ce înseamnă Open Blues Festival și oamenii implicați in fenomen blues de la noi:

Festivalul de la Brezoi s-a născut în februarie 2017, la o discuție lejera in biroul primarului Robert Schell. Era nevoie că Vâlcea să facă un upgrade. Ne doream cu toții ceva de alt gen pentru Vâlcea. Ne orientasem după mai multe locații ( Ocnele Mari- Buridava sau Căciulata castrul roman Arutela). Schell a fost receptiv iar Mihai Aby a fost imediat pe recepție. In trei zile, primarul Schell a spus. Îl facem.
Mihai Aby, individul vinovat pentru îndârjirea cu care la clubul din Nord colectează și aduna muzica live de calitate a început demersurile pentru crearea, poate a celui mai important, de acum, eveniment cultural de la Vâlcea, care s-a petrecut vreodată.
Și iata-ne la a treia ediție. Vorbim de un upgrade decisiv pentru starea de spirit a Vâlcii.
Ceea ce vedem la Brezoi (mașini din toate județele României) este o categorie socio-profesionala care include public educat, titrat, cu o medie de vârstă de 40 de ani iar pentru majoritatea, Vâlcea și Brezoiul nu le spuneau nimic până acum trei zile.
Asistăm la un fenomen deja cu potențial de propagare, județul reușind să fie cunoscut, vazut, admirat. (La coada la jetoane, auzeam conversații cu accent transilvan sau moldovan, care punctau farmecul total al zonei și aprecierea pentru organizare).
Populația din Brezoi, daca la primele ediții manifesta ostilitate sau nedumerire (obișnuință cu zilele localității universale și cu kitschul de rigoare- chinezări, folclor mediocru sau pop de duzină) privește acum familiar evenimentul, realizând poate efectele indirecte și de viitor care pot decurge de aici. Brezoiul nu exista pentru România până acum, de aceasta data, Brezoiul exista pentru Europa.
In fine concluzia este următoare. Brezoiul arată că upgrade-ul și educarea se face prin curaj prin provocare. Nu trebuie sa te duci/cobori spre nevoile imediate ale unei comunități ci trebuie sa tragi mai sus nivelul. Sa forțezi nu agresiv ci prin calitate un pas înainte.
Nu pot cuantifica acum ce va urma după festival. Cert este că aceia care au venit la Brezoi, au interferat cu zona de nord a Vâlcii și au văzut-o. S-ar putea că despre Brezoi sa se vorbească mult mai mult de azi înainte că despre o Vama de la munte. Iar Malaia sau Voineasa sa fie extrase și identificate pe acesta harta a turismului de calitate. Urmează provocarea pentru cei din urmă.
Este clar că pentru 9000 de oameni, Valea Lotrului a fost o noutate frumoasa. Valea Lotrului este obligata acum să înțeleagă provocarea. Poate deveni o „vama de la munte”, cum am mai spus.
Cineva deplângea „industria socialista” a zonei. A fost o amputare in realitate pentru una din cele mai frumoase regiuni românești. Cu excepția hidroenergeticii care a oferit unele din obiectivele turistice frumoase ale zonei.
Turismul așadar poate redesena toată regiunea. Festivalul a deschis o poarta și a pus o eticheta. Niciodată nu ar fi venit dintr-un foc 9000 de oameni pentru 5 zile in Valea Lotrului. Și vorbim de 9000 de oameni cu un anume grad de exigenta și abordare. Un tip de turist urbanizat și cu profil europenist. Dincolo de pregătirea lor profesională.
Și mai e ceva de adăugat. Brezoiul poate fi urmat pe fond și de alte localități din Vâlcea. Nu e de ajuns sa facem aici pentru noi, manifestări pseudoculturale, pseudotraditionale cu o retorică ieftina, o agenda culturală de provincie…Brezoiul poate fi înțeles că o ștacheta pusa destul de sus pentru tot ce ar putea urma.
Așa că la treabă. Avem un judet foarte frumos pe care eu l-am etichetat drept cel mai frumos din Romania, ar fi cazul să-l facem cel mai atrăgător și căutat din tara. Depinde cum a fost înțeles fenomenul Brezoi. Și cum legam intre ele aceste elemente premium de până acum din Valcea: Festival Brezoi, conacul lui Maldăr, cramele din Drăgășani, Transalpina(sosea și schi), handbalul. Am enumerat elementele de marketing care au trecut Topologul…puține, multe? Depinde de noi câte ar mai putea fi…
P. S. Aseară sponsorii au anunțat că vor finanța și Festivalul din 2020 și, mai mult decât atat, avem deja și primul solist de anul viitor: Samantha Fish. Q.e.d.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *