Pentru a doua oară la MIB și un PB la 21k😁

Sunt proaspăt întors de la eveniment și încerc să-mi pun cumva gândurile într-o ordine ușor de înțeles! 🤭

Dacă ar fi să spun varianta scurtă aceasta ar suna cam așa: Mi-a ieșit tot ce mi-am propus la evenimentul ăsta!

Ce mi-am propus?

Păi in primul rând să-i susțin pe prietenii de la #magiCAMP în campania lor de strângere de fonduri. Orice ajutor a contat și mulțumesc tuturor pentru implicare.

În al doilea rând am scos cel mai bun tot al meu pe semi (21km), 1h42min fapt ce mi-a adus locul 257 din vreo 2500 de participanți. Vă zic, e foarte bine! 🤭

Poate ai aflat zilele trecute despre un alergător care a reușit să termine maratonul sub 2ore într-un experiment la Viena INEOS1.59.

După toată treabă asta, am început și noi, ăștia mai mici, amatorii, să visăm la recorduri și să înțelegem sensurile expresiei #nohumanislimited

Dimineața, la încălzirea dinaintea startului mulți visam la figuri frumoase, la recorduri, la curse memorabile. Ăștia sunt o parte din noi, o mica parte din #42krosu, cel mai tare grup de alergare.

Am plecat de la start cu dorința de a menține un ritm de 5′ /km. Știam că primul kilometru va fi foarte aglomerat și nu prea poți băga viteza, așa că, după ce se termina aglomerația trebuia să forțez sub 5′ pe următorii km! 😁 Dacă țineam ritmul ăsta pe tot traseul era perfect!

Alergam și-mi proiectam finishul, kilometru după kilometru, era că și cum aș fi urmat o hartă. Știam tot ce trebuie sa fac pentru a rămâne până la final în cursă!

Știam traseul întrucât îl mai alergasem și în primăvara lui 2018 doar că de data asta mă simțeam mult mai bine pregătit și cu o energie pe care abia o stăpâneam pentru a rămâne în ritmul propus. 😁

Mi-a plăcut susținerea voluntarilor împrăștiați pe toată lungimea traseului. Cu ajutorul lor nu am mai simțit distanțele și nici nu știu când am ajuns la jumătatea cursei. I-am simțit alături de mine pe tot traseul!

Pe lânga voluntari au fost și multe persoane care în drumul lor se intersectau cu traseul nostru. Oamenii din afară mi-au lăsat impresia că încep să înțeleagă fenomenul alergării ca sport de masă. Oameni care ne priveau cu admirație, ne felicitau sau filmau cu telefoanele. Toți zâmbeau!

A fost cald, a fost plăcut iar zonele de căldură și umbra alternau foarte plăcut. Umbra apărea exact atunci când simțeai că te lasă puterile. La fel au fost și urcările sau coborârile de pe traseu.

Am rulat confortabil cu ultrabuști Parley iar acum, uitandu-mă pe grafice cred că m-am conservat puțin. Daca forțam puțin eram sub 1.40. 🙄

Tot timpul am fost între peacerii de 1.40 și 1.45 fapt ce mi-a dat o oarecare relaxare. În zona Cișmigiu, când ieșeam din parc m-am intersectat cu cei de la 1.40 🏃🏃🏃, am crezut că întoarcerea e la Kogălniceanu și că-i pot ajunge. Cum întoarcerea a fost la Vasile Pârvan, diferența dintre noi era prea mare pentru a fi recuperată în puținii kilometri rămași. 😁

Ai mei, cei din 42krosu, erau împânziți pe tot traseul. Cred că a fost cea mai mare bucurie să-i întâlnesc, să ne intersectăm. Când mi-era puțin mai greu și dădeam semne de oboseala auzeam cate un „Hai, Daniel! Bravo!” venit din mulțimea de alergători sau de pe margine (Radu, Dana, fix la voi mă refer, ați fost acolo la momentul potrivit pt mine! 🤗)

Ce cred că am făcut bine pe traseu:

  • Pai în primul rând m-am hidratat în stilul meu. Adică două bidonașe pe centură, unul cu iso, de 0.5l și altul mai mic cu geluri, plus un flacon de Mg+K. Fiecare km parcurs însemna o gură de iso iar la fiecare 4-5km luam gelul.
  • Pe la km 4-5 mi-am amintit că am telefonul cu mine și că aș putea să-mi pun metronomul 😁, așa că l-am setat pe 178 și i-am dat play! Știu că pierd noțiunea cadenței pe traseu și pentru a nu obosi aiurea merg pe varianta asta. Așa am fost constant și mi-am luat repede ritmul.

Coborârea de pe Calea Victoriei spre Chei m-a prins pe accelerare! Era timpul să ies puțin din starea de confort, am început ușor să măresc ritmul. Nu cred că pe ultimii 2-3 kilometrii m-a mai depășit cineva, din contră, am depășit la greu! 😜 Mă gândeam numai la antrenamentele făcute… acum se vedeau rezultatele! Îmi plăcea asta!

Și cum alergam eu, încărcând să stau pe 4.40 îl recunosc din spate pe Mircea, al nostru! Bucurie mare! M-am gândit la experiența alaturi de el de la Băneasa ForestRun. Am stat puțin împreună apoi am accelerat și am luat un ușor avans, speram să mă urmeze îndeaprope. Ne-am bucurat de revedere fara prea multe discuții, la ritmul ăla era cam greu să din coerenți!

De la Națiunile Unite până la finish nu a mai contat nimic, n-am mai urmărit ceasul, nici metronomul, doar am alergat cât am putut. Din spate nu mai aveam presiune. Încercam pe ultima linie dreaptă să văd cronometrul oficial, am trecut finishul la 1.41′.

Mi-a plăcut încălzirea din Izvor, experiența de la semi de pe traseu, mă bucur pentru PB. O alta fugăreală reușită în București! Cred că a fost cea mai bine organizată ediție de până acum! 🙂

In final mai cred că voi mai purta tricoul oficial 42krosu cu mare drag și pe viitor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *