Dacă vrei să vorbești cu zeii vino la Autenthic Marathon Atena

Fă-mă faimos!

A venit în sfârșit și rândul Atenei iar legenda spune că istoria maratonului își are originea pe aceste meleaguri. Foarte pe scurt, Marathon e o localitate din Grecia la 40km de Atena unde în antichitate a avut loc o lupta intre Greci și Perși. Au învins Grecii iar mesagerul lor Phillippides a alergat până la Atena pentru a anunța victoria. Imediat după asta a murit și în memoria lui a apărut proba de Maraton.

Povestea asta aduce mulți alergători în Atena, eu sunt unul dintre ei iar în dimineața când am plecat din București cred că jumătate din avion călătorea pentru cursă. Ne recunoaștem ușor între noi, după vorba, după port! 😉

Dacă, dacă, dacă! 🙄

  • Vrei să vezi pe unde a alergat Phillippides și să-ți imaginezi cam ce peace avea el la vrmea aia, cu armură și în opinci? Oare mergi mai bine tu la 2500 ani diferență, în adidas de alergare cu tot felul de sisteme de propulsie?
  • Vrei să primești ramuri de măslin de la localnici și să alergi cu ele in mână până la finish? Sunt foarte multi oameni pe tot traseul iar unul tot îți va oferi o rămurică, garantat! 😄
  • Vrei să vorbești cu tot zeii din antichitate? Ai tot timpul din lume să-i invoci și o vei face de mai multe ori în cei 42k.
  • Vrei să vezi cum se poate închide complet o autostradă cu doua benzi pe sens pe o lungime de 40km? Pe un sens se aleargă iar celălalt e pentru urgente. Oamenii se comportă că la o mare sărbătoare, ies de plăcere la poarta sau în fața blocului, te încurajează, îți oferă diverse alimente sau apa.
  • Vrei să vezi din viteza autocarului cum arata traseul și să-ți zici că e mai grav decât în graficul de prezentare?
  • Vrei să vezi cum arată o sosea lată de 8m plină de alergători? Cât vezi cu ochii! E un mare bloc ce se întinde pe mulți kilometri. Niciodată nu ești singur în cursă.
  • Vrei să vezi bucuria din ochii copiilor de pe margine atunci când îți întind mâna iar tu le răspunzi la salut, sau, dezamăgirea lor atunci cand nu mai ai energie să răspunzi la o mână întinsă? Sunt mici, au de la 2 ani în sus iar multi sunt ținuți în brațe de părinți.
  • Vrei să asculți “zorba” și sa vezi oameni în horă aproape în fiecare localitate tranzitată? Cred că la 2-3 km e o sursa de muzică și de voie buna.
  • Vrei să vezi cum e un finish pe cel mai mare stadion de marmura din lume, cu tribunele pe jumătate pline?
  • Vrei să vezi ce înseamnă organizare perfectă, totul impecabil? Au 37 ani în spate de organizat maratoane și asta se vede de la distanță

Atunci e bine! Ai toate șansele să simți pe pielea ta cum e, la ediția din 2020! 🏃😁🏃

Doua zile înainte de competiție mi-au fost suficiente să mă obosesc bine înainte de cursă. În prima zi am considerat că-i ok să vizitez, să iau pulsul locurilor la pas. Mă refer strict la mers pe străzi, vizitat și ce mai face un turist venit la Atena, fără alergare. În prima zi s-au adunat vreo 26000 de pași, iar Atena nu-i deloc plată. Urci și cobori până pici rupt.

A doua zi au fost vreo 27000, dimineața am zis să-i dau lejer, doar că am ajuns prin alte locuri noi, am urcat la Acropole, plus pe străduțele întortocheate de la poalele lui.

Putină oboseală am simțit și la trezire in ziua cursei. Am zis c-o reglez din ‘geluri’ și eram conștient că pornesc cu ceva oboseală la bord.

Imbarcarea, 100m de coada

Marea îmbarcare, 350 autocare trebuiau să ne pescuiască din tot orasul. Totul a decurs perfect, după 10 min de așteptare eram în autocar.

Pe locurile din fata, acolo la ghizi, “admiram” cu Mariusică traseul. Privim șocați la realitatea din teren, care e diferită față de ce estimasem noi. Teoretic pe primii 30km se urcau vreo 350m, doar atât. Doar că unele urcări erau grave. 🙄 Planul era făcut! 😄😄 El scotea trei ore jumate că-i mai antrenat iar eu 4h. 🤭

Ajunși în Marathon după o oră de mers am debarcat rapid. Anchilozasem pe scaune și aveam senzația de picioare obosite.

La sol, totul perfect. O pajiște unde puteai să te încălzești și pregătești pentru cursă, mașini care așteptau să preia bagajele și culoare speciale pentru a ajunge în sectorul tău de start cât mai repede, saci pt toată lumea în caz de ploaie sau frig.

Până în zona de start se merge puțin, trecem repede prin stadionul din Marathon, vechi, cu pista de atletism îmbătrânită de vreme din care se desprindeau mici bucăți. Stadionul e plin, se execută încălzirea și aici.

Din blocul 7 așteptăm startul, în stânga noastră e flacăra olimpică iar mulți merg să-și facă poze cu ea. Se pleacă la 2 minute distanță între blocurile de start. Cum așteptam noi startul începe o ploaie de 5minute, rapidă de vară suficientă cât să ajungă în adidas, trecând prin tricou, normal! 🙂 E aglomerat dar se aleargă, acum problema e cu soarele care a ieșit și ridică în atmosferă toți vaporii de ploaie. Se simte grav umezeala asta.

Strategia mea de 4 ore presupunea să stau pe 5’40 lucru ce mi-a ieșit cam pană pe la km 15. Apoi până la km30 unde se termină zona de urcare sa merg pe 6′ iar ultimii zece, fiind la vale trebuia să-i dau tare să recuperez timpul pierdut la urcare. O secundă nu m-am gândit că vor fi momente în care trebuie să mai și merg, zici că eram la primul maraton sau uitasem în totalitate cum e la 42k. 🙄

Bine că mi-am revenit repede când am simțit că planul nu e bun. Am zis să-l schimb, neștiind ce va fi pe traseu, și să merg la puls, 165-170bpm. Aflasem de la Radu de strategia cu pulsul din alergarile pe munte. Doar că eu am ridicat puțin valorile tot cu gândul la alea 4 ore. 😜Cu ritmul ăsta trebuia să termin sigur și sănătos, asta dacă nu apăreau crampele.

Cum depășeam 170bpm, cum treceam la mers și uite așa am adunat cam 7 minute/km până la 30. Cu planul inițial abandonat, mi-am amintit de Brașov unde am reușit în jur de 4 ore jumate, era cam tot cu urcare și coborâre la final. Am început să mă raportez la timpul ăsta.

Zeii Olimpului m-au ajutat, la fel și ramura de maslin în care mi-am pus toate speranțele de când am primit-o. I-am dat cu apă, geluri, magneziu și isotonic până am ajuns să nu mai suport senzația aia de dulce pe care o aveam în gură. 🤭

Pe traseu găseai tot ce vrei, din doi în doi km aveam apă, apoi la fiecare 5k iso, apă și banane, în plus, la 20 mai erau și geluri energizante.

Așteptam 30-ul să se termine cu urcarea și mă gândeam la o vorbă a noastră, ăștia cu maratoanele: “maratonul începe după km 30″. Eram curios să văd ce mai apare de aici încolo. Știam și din povestile lui Murakami despre urcarea asta de la Atena. Și lui i-a fost greu la momentul ăla.

Doar ce luasem al doilea flacon de magneziu, e km 28 și în 500m am început să simt ușoare crampe musculare. 🤔😣 Am mai pățit așa la Retezat și recomandarea tuturor era să merg. Încă nu se puseseră dar erau că un avertisment în caz că făceam ceva greșit. Până la momentul ăsta văzusem vreo 7-8 alergători căzuți pe “câmpul de luptă” și ridicați de ambulanțe, alții erau tratați la fața locului. Personalul medical era postat cam la 2-3km.

Nu-mi doream nici una dintre variante, am continuat să alerg și uneori mai uitam de ele iar ele de mine. 😁 Singurul plan rămas era că eu sa trec pe picioarele mele linia de finish, și dacă se poate sub 4h30′ 😜

I-am întâlnit și pe ai noștri pe traseu, cunoscuți mai mult din vedere 🤗 de pe la alte alergări. Cred că vreo 10-12 în total. Avânt tricoul cu “Alba” eram ușor de remarcat. Chiar și un motociclist polonez m-a abordat. Fusese anul asta în Alba Iulia, își dorea să facă Transfăgărășanul și Transalpina în viitor. 😁

Unde rămăsesem… A venit și km 30, a început adevăratul maraton, cred că am făcut și două opriri scurte la fiecare kilometru.

De aici traseul a fost parcurs cam în același stil ca și la urcare. Chiar dacă erau zone de coborâre nu am putut forța mai mult de teama crampelor. Am oprit la toate punctele de hidratare, o gură de apă apoi din nou alergare usoară, cu peace de 6.

Tabloul cursei văzut de mine arăta cam așa:

  • Susținători de o parte și de alta a drumului, intersecții pline de oameni, aplauze și, din loc în loc muzică, boxe haos
  • Aceeași șosea care urcă și coboară, cu doua benzi și cu o dungă albastră pe toată lungimea traseului
  • Asfalt ud în zona punctelor cu apa, și alergători care-și toarnă apă în cap pentru a se racori
  • Oameni cu fețe obosite din cauza efortului care au puterea să te încurajeze atunci când trec pe lângă tine
  • Șosea plină de oameni, un bloc neîntrerupt de alergători cât vezi cu ochii

Imaginea asta poate fi multiplicată pe toată distanță cursei, metru cu metru.

Greu tare și pe ultimii 2km, am mai forțat puțin în speranța de a recupera din handicap. Mi-am reamintit că sunt în competiție! 🏃 În jur văd multe fețe epuizate de efort. Eram toți la fel! 😁Simțeam la fel. Marele noroc e că mă apropii repede de finish, iar ultimii 500m sunt într-o coborâre frumoasă de care am profitat.

Arena la cursa de 10k

Pe lânga distanta de coborâre mai erau vreo 100 de metri de parcurs în Arenă, dar ăștia sunt cei mai ușor de parcurs. Arena freamătă la fiecare intrare pe poarta stadionului a blocurilor de alergători. Toată lumea e în picioare și aplaudă sportivii care se apropie de finish.

Când intri pe porțile arenei dispare oboseala iar fața aia disperată de durere se luminează și radiază de fericire. E greu de descris ce se întâmplă la Atena și cum reușesc oamenii ăștia să perpetueze frumos Maratonul Autentic.

Nu mai interesează pe nimeni acum că a fost greu sau că după finish resimți toată oboseala și ca să rămâi în picioare te sprijini cu mâinile de gardul metalic care desparte pista de stadion. Nu mai contează nici că după oprirea asta primii pași sunt foarte greu de făcut, tot din cauza oboselii.

E ca într-un circuit: după rezematul de gard în pași anevoioși mă îndrept către zona cu medaliile. Aici îmi reapare rânjetul pe fața. Iau medalia, o privesc, e cea mai frumoasa de până acum, e muncită, e a mea. Din nou mă gândesc că sunt în cei 1% din populația lumii care reușesc să alerge un maraton.

Circuitul continuă, la ieșire avem pregătit fiecare un pachet de refacere, banană, apa , getorade și un baton cu cereale. Încep să resimt transpirația rece, adie ușor vântul iar soarele e bine ascuns în nori, așa că-mi iau o foiță de supraviețuire de la personalul medical din zonă. Acum e ceva mai bine, Pot face o scurtă plimbare până la hotel, tot pe jos.

Grecii chiar știu să organizeze maratoane și să gestioneze nevoile a 20000 de oameni. Toate nevoile. Totul le-a ieșit perfect, de la ridicarea kiturilor de start până la predarea bagajelor după finish.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *