kRosu – ECHIPA perfectă de la Autism24H
E dimineața cursei și bineînțeles că mă trezesc înaintea ceasului, mă simt odihnit și încep să simt din nou emoțiile specifice oricărui început de cursă! Uitasem cum e întrucât Autism24H e prima cursă din anul ăsta la care particip!
Am geanta cu toate cele necesare pentru 24 de ore pregătită de seara trecută!
Cred că ora 8.10 mă prinde în Herăstrău, în fața pavilionului care trebuia să fie cartierul general! Aici e totul pregătit că la o mare competiție! Prin grija lui Andrei fiecare avem locul nostru la masă, soluții de hidratare și multe alte bunătăți care să ne țină în formă 24 de ore.
E prima oară când ne întâlnim cu toții și sunt foarte plăcut impresionat să văd atâta energie buna la un loc, ne unesc multe lucruri și ne comportam că și când ne-am ști de-o viață!
Ora 10.00
Înseamnă startul în cursa vieții noastre! Pornim cu toții plini de zâmbete și de speranțe!
Din cei douăzeci de la start…
- doar doi dintre noi sunt familiarizați cu genul ăsta de cursă, mă refer la Andrei și Vlad
- doua dintre fete nu au mai alergat în viața lor la o competiție nici măcar 10km. Andreea și Kathi au în spate doar 3-4 luni de antrenament specific… și multă determinare! Atât!
- restul echipei am alergat cel mult un maraton, ca distanță mă refer.
Primele ore sunt ca o joaca, ne bucuram de
alergare în bucla noastră de 600 de metri lungime! Cred că e o plăcere să ne privești din exterior, cu toții suntem numai un zâmbet! 😁
La momenul în care am decis să particip aveam în cap trei scenarii:
- cel mai grav era să nu ating suta, nu concepeam asta, și se putea doar in cazul unei accidentări
- varianta a doua era să ating 120km – până acum am stat în jur de 6 ore într-o competiție, nu știu cum va reacționa corpul meu la eforturi mai mari iar acesta era un rezultat care mă mulțumea!
- ce e peste 120km, e BONUS😁, îmi ziceam atunci că de la 120 voi alerga până la terminarea celor 24 de ore!
La un moment dat, în discuțiile noastre anterioare, Andrei ne tot spunea că probele lungi sunt în principal, despre organizare / logistică, respectarea strategiei de nutriție si hidratare și despre sprijinul oferit de echipa de suport!
Nu sunt mare vitezoman așa că am ales să parcurg traseul mergând! Am niște calități aparte și toată lumea îmi zice că merg foarte repede! Un mers foarte rapid care îmi permite să parcurg 6-7 km pe oră fără a mă solicita foarte mult!
Pentru noi, toți cei de acolo, timpul a trecut din doua în două ore! 😉 Sunt trei cuvinte care îmi vor răsuna multă vreme în urechi: raportare, pastile, mâncare! Exact în ordinea asta le rosteam fiecare la întâlnirea cu un alt coechipier!
- Raportarea timpilor către arbitru se făcea la fiecare 2 ore
- Pastile – susținătoare de efort pregătite minuțios de Andrei, la fiecare doua ore, totul așezat în cutiuțe de plastic și inscripționat pentru fiecare interval orar!
- Mese delicioase, vegane, pregătite de Cezara… Aici nu chiar la doua ore!
Toată logistică de care am avut parte a
depășit cu mult orice eveniment de alergare la care am participat! Posibil ca Transmaratonul să aibă parte de o organizare și o logistică la fel de impresionantă! 😁
Primele ore trec repede, cel puțin pentru mine, fără a resimți efortul iar pe traseu se alternează mersul cu alergarea. Știu că va fi o cursă lungă și încerc să-i mai temperez pe unii colegi care au pornit cam tare! Faptul că e încă prima treime din cursa și că nu ai acumulat oboseala îți poate da senzația înșelătoare că poți forța întrucât ai energie!
La fiecare oră schimbăm sensul de mers, asta pentru a mai anima puțin atmosfera și a ne mai vedea unii cu ceilalți!
Aștept prima masă cu o foarte mare curiozitate, avem mâncărică hrănitoare și vegană pregătită cu atentie de Cezara!
În pavilion, zeci de caserolele cu bunătăți așteaptă să fie devorate! Totul arată foarte bine!
Simt savoarea mâncăricii străbătând traseul de concurs cu caserola în mâna. Preț de vreo două ture de traseu reușesc să dau gata tot! Toată lumea face la fel iar ăsta e un prim semn că pentru fiecare dintre noi e important fiecare minut din zi.
Suntem cu toții foarte ambitioși, cu toții vrem să spargem limitele confortului. E ca o competiție frumoasa între noi sau cu noi 🙄 din care va ieși câștigătore ECHIPA!
La fiecare trecere prin fața pavilionului este tot timpul cineva care să ne întrebe de sănătate, dacă avem nevoie de ceva din interior, de o sticla cu apa sau de reumplerea bidoanelor cu isostar! Și ei sunt ECHIPA, iar ajutorul lor ne-a făcut să câștigăm minute bune! Avem totul la dispoziție iar noi trebuie doar să rămânem în traseu!
După 7 ore parcurse adun 47 de km fara prea mari eforturi! Am trei perechi de incăltari cu mine și alternez purtarea lor astfel încât să-mi fac cursa mai ușoară. Sunt bine și estimez că pot realiza scenariul cel mai favorabil!
Ușor, ușor, din doua-n doua ore în care „raportare, pastile, mâncare,” 😁 se lasă seara, aleile parcului se golesc ușor ușor de oameni și rămânem noi, cei douăzeci pentru a înfrunta și restul de 2/3 din cursă!
Aaaa, că să nu uit, la fiecare doua ore am o discuție de câteva zeci de minute cu Mariusică! Omul e un nebun frumos cu care am alergat la Atena, e în echipă înca din ianuarie. Azi el aleargă la Moeciu pe o bucla de 250m, la frontala, în condiții mult mai rele decât ce avem noi în parc!
Îl țin la curent cu ce facem noi aici în Herăstrău, îl simt că trăiește alături de noi când mă întreabă ce fac membrii echipei, îl ascult despre ce a făcut el în ultimile doua ore și ne urăm succes până la reauzire!
Așa, din senin, aprinderea luminilor pe aleile din parc avea să vină cu o nouă provocare pentru întreaga echipă!
Faza e că la o intervenție pe care am avut-o live cu organizatorul AUTISM24H aflu că eram încadrați la surpriza evenimentului iar fiecare raportare ne apropie și mai mult de podium!
Pentru noi podiumul încă este unul din obiectivele secundare! Consider că dacă se va întâmpla va fi o încununare a meritelor tuturor membrilor ce formează ECHIPA!
M-am bucurat să văd și să aud că prin ceea ce facem am ridicat standardul competiției și putem fi considerați model de urmat!
Am depășit targetul propus în campania de strângere de fonduri, suntem prea frumoși și prea faini, am transpirat suficient de mult în 6 luni de antrenamente încât să nu privim podiumul că pe un obiectiv apropiat, realizabil!
Acum chiar îmi doresc și eu asta (și cred că și ceilalti parteneri de traseu au gândit la fel).
Suntem obosiți dar nu epuizați, 😁 iar asta e scuza perfectă pentru a trece cu bine de noaptea asta!
Fix jumătatea cursei, ora 22.00 mă prinde cu 75km parcurși, o ușoară febră musculară, un fel de cârcel la partea din spate a genunchilor și cu ceva tentative de bașici la pernuțe!
Sunt la a treia pereche de adidas schimbată, de fiecare data am schimbat și șosetele și m-am dat cu crema antifrecare!
Fac din nou oprire „la boxe” să verific care e treaba, văd că nu e grav și ies din nou pe teren! Oboseala își spune cuvântul iar ca mine mai sunt persoane oprite în pavilion pentru o foarte scurta perioada de odihna sau hidratare.
Pe alea din parc îmi văd colegii de alergre doar atunci când schimb sensul de mers, sunt rare momentele în care cineva mai are puterea de a alerga. Evident excepția e Vlad, pășește calm, controlat, pare de neoprit până dimineața!
Dacă e în preajma ta, ai senzația de încredere și reușești să găsești energia pentru a continua! Dacă el aleargă măcar eu pot merge, îmi zic!
Pe măsură ce orele trec, oboseala acumulată se resimte din ce în ce mai tare!
Încă mă confrunt cu durerile amintite ceva mai sus și o văd ca un motiv de bucurie, n-am dureri noi iar ce am pot controla! 😉
La fiecare senzație de durere gândul îmi zboară la susținătoarele de efort ( aminoacizi, vitamine, minerale) pregătite de Andrei ( pastilele). Mă uit la ceas și calculez timpul până la ora la care trebuie să le administrez! Ceva funcționează în toată treabă asta întrucât după ce le iau am senzația că toată durerea dispare și pot accelera!
Acum am nevoie de ceva care să-mi distragă atenția de la realitatea oarecum dură iar la prima trecere pe la pavilion intru repede să-mi iau căștile! Am de-acasă pregătit un playlist cu cuvinte grele (rap de-al meu) care sunt sigur că mă vor dezmorți!
Am un parcurs de senzație, ard rapid kilometrii, iar muzica alungă orice forma de durere! Zici că abia acum am luat startul! Surprins de performanța asta intensific ritmul de mers în speranța de a recupera din timpul pierdut la pavilion! Simt că sunt de neoprit!
Târziu în noapte, sau dimineața foarte devreme, după mai bine de 17 ore parcurse reușesc să ating borna de 100km. Mă opresc să fac poză, sunt singur pe una dintre aleile din Herăstrău privind cu mulțumire cele două zerouri, și cu „next episod” al lui Dr. Dre răsunând tare în căști!
Mă tot gândesc că toate apar în viață cu un anumit scop iar eu mă aflu acolo să lupt pentru ele! O emoție pozitivă puternica îmi traversează corpul, e ca un frison ce îmi ridică parul pe mâini! Am mai trăit asta când am trecut linia de finish la Retezat Sky Race!
Îmi continui mișcarea iar la prima trecere pe la pavilion intru să anunț și eu performanța. E motiv de bucurie pentru noi toți! Acum pot mânca liniștit o felie de pizza care mă aștepta de ceva vreme pe masă, în timp ce eu mă simțeam că un tanc rusesc dornic să ating suta!
Savurez și mesajul „You rock” scris de Cezara cu marker în interiorul caserolei cu pizza! 😁
E foarte plăcut înăuntru, e cald iar din confortul unui scaun uit care e motivul real pentru care sunt acolo!
Verific bășicile din talpa, pun plasture, crema și din nou pe traseu!
Pornirea e foarte grea, anevoioasa, dureroasă la fiecare atingere a solului! Totul tine cam 10-15 minute apoi se transformă într-o jenă constantă ceva mai ușor de suportat, o picătură chinezească pe care o simt la fiecare pas făcut!
Ai mei reușesc să mă surprindă, pot spune că toți! Nu dau nume întrucât nu vreau să uit pe cineva!
Le știu problemele tuturor, unul e cu genunchiul, altul are frisoane, basicile din talpa sunt comune la multi dintre noi, dureri în spatele genunchiului!
Cu toate astea toți oamenii ăștia au momente de glorie când trec în alergare pe lângă mine, asta târziu în noapte după zeci de ore de efort! Îți trebuie multă determinare să poți face asta.
E incredibil așa ceva iar gestul fiecăruia dintre ei mă face să-mi găsesc resurse sau să mă agăț de orice speranță pentru a vedea răsăritul!
În adidas simt cum se sparge bășica de la stângul, simt usturime, umezeala și durere la fiecare pas. Ii dau înainte și durerea dispare!
Schimb adidasul cu o pereche lejera, testez pentru o tura și văd că nu-mi face bine! Intru din nou pavilion, mă mișc destul de greu iar singura treaptă de la intrare mă solicită la fiecare traversare!
Mai sunt și alti colegi care au nevoie de reparatii! Zâmbesc, caut pe masa ceva de halit schimb încălțămintea și din nou pe câmpul de lupta!
Ora 6 ne prinde destul de obosiți pe toți, eu ii văd pe ei, nici deplasarea mea nu mai e ce-a fost! S-a dus tancul rusesc de acum câteva ore! 😁
Văd determinare la fiecare dintre noi, ne mișcăm cu toții chiar dacă doare. Am momente când mă simt responsabil pentru toti cei care suferă, eu i-am adus în echipă, și tot ce pot face e să-i rog să meargă la odihnă sau să-și pună plasturi! Înainte de toate orgoliile trebuia să rămânem sănătoși! 😉 (înțelegi Bro’)
Îmi propun să trec cât mai rar pe la pavilion chiar dacă s-a spart și bășicuță din dreapta! Daca mai umblu în adudas voi strica toată jucăria și e posibil să renunț. Așa că aștept să-mi treacă din senin! 🙄
Un gând ne unește pe toți la primele ore ale dimineții, și ne face să reintrăm in cursa. Toată noaptea am urcat în clasament pana pe locul doi! Vrem sa păstrăm acest loc că o încununare a efortului comun!
Mai sunt 4 ore de concurs și din mersul meu agale pe alee privesc cu admirație determinarea fetelor! Merită toată atenția întrucât par că depășesc cu ușurință toate barierele! La șase dimineața o parte din ele reiau alergarea în reprize scurte!
Am 3-4 băieți care fac la fel, nebunii frumoși! Dacă acum 2 ore erau la promenadă pe alee sau in pavilion pentru a remedia durerile… acum au puterea să alerge! Cu toții suntem supermotivați și dorim să păstrăm și locul de pe podium, așa pentru frumusețea oamenilor care au crezut în noi și au simt pentru cauza susținută!
Gataa, e din nou lumina afara! 😁 Și asta îmi dă reset la creieraș, soarele îl trezește la viață și mă pregătesc să ating borna de 120km! Bag de seama că îmi iese și planul secundar! 😁
Ultime două ore au fost destul de intense, cele mai intense, și ne-au demonstrat încă o dată dacă mai era cazul că ECHIPA este perfecta! Suntem cu totii pe traseu și dăm totul chiar daca nu mai putem! Iar asta a insemnat un sentiment de respect reciproc pentru fiecare dintre noi!
In pavilion e doar Liliana, omul care ne-a ajutat cu prelucrarea datelor și care a rămas în toate cele 24 de ore alaturi de noi!
In ultimile doua ore reușesc cu greu sa mai scot 8 km! Am un mic dejun de Cezara cu care mă plimb agale prin Herastrau în speranța de a mai capătă un strop de putere! La finalul celor 24 de ore accept cu mândrie cei 128 km munciți !
Ora 10.00 vine ca o eliberare pentru noi toți! Reușisem sa ne depășim cu mult planurile inițiale! Zâmbind cu toții și ne amuzam de cat de caraghioși suntem în deplasare! Chiar daca durerea există, ea nu mai contează! Sunt momente in care ne bucuram sincer! E o experiență de care îmi voi aminti mult timp de acum înainte!
Mă bucur că am reușit să sustinem cauza Autism24H și am implicat foarte multe persoane în campania de donatii așa cum ne-am propus inițial! Va mulțumesc tuturor pt implicare!
În final, doresc succes organizatorilor evenimentului Autism24H în implementarea proiectelor destinate copiilor cu autism! Mingea e în terenul vostru dragilor, ați făcut o treabă extraordinară și sunt sigur că veți duce la bun sfârșit tot ce v-ați propus. Copii ăștia au nevoie de voi! 🤗
Mulțumesc tuturor celor care au trecut prin parc la anumite momente ale zilei pentru a ne încuraja și alerga alaturi. A însemnat mult pentru mine gestul vostru! 🤗
În final, doresc succes organizatorilor evenimentului Autism24H în implementarea proiectelor destinate copiilor cu autism! Mingea e în terenul vostru dragilor, ați făcut o treabă extraordinară și sunt sigur că veți duce la bun sfârșit tot ce v-ați propus. Acești copii și familiile lor au nevoie de voi! 🤗
Îmi plac cifrele, și las câteva mai jos!
- ECHIPA a parcurs 2483km,am terminat pe locul 2
- ECHIPA a cumulat donații de 25000 lei (estimat întrucât campani continuă). E o sumă importanta și multumesc tuturor celor care au crezut în proiectele Centrului Psihologic Marea Neagră!
- Am avut cei mai mulți oameni care depășit 100km. Din estimarea mea 17 sau 18. 😁
Personal
– am reușit să stau 24 de ore pe traseu în care am făcut 128 km.
- peste 7000 calorii consumate
- 3 felii de tort savurate după cursă! Au mamăăă ce bun a fost! 😂
- doua bășici care sunt în curs de vindecare și care-mi amintesc de experiența asta
- o ECHIPA de oameni faini care deși sunt raniți răspândesc în online ideea că-și doresc o noua experiență sub bagheta aceluiași căpitan! 🙄
Daca am omis ceva detalii, va rog pe voi să continuați in comentarii!
