Cum a fost 2020 și ce aștept de la 2021!

E al treilea an în care încerc să-mi păstrez obiceiul ca în decembrie să-mi aloc câteva zile pentru a trece în revistă părțile care m-au marcat în 2020 și pentru a schița calea spre 2021! 😁

Decembrie e o lună a bilanțului iar în orele petrecute atunci când scriu mă detașez cu totul de haosul din jur și încerc să fiu sincer cu mine și să scriu că un fin observator! 😁

Dacă ar fi să privesc la ce scriam anul trecut și la ce-mi doream să fac observ că, planul inițial nu prea s-a potrivit cu realitatea pe care o trăim zilele astea. Anul trecut nu pomeam nimic de pandemie, îmi doream să ajung prin multe locuri și să alerg, eram într-o forma foarte buna la vrea aia. 🙄

Cam astea erau planurile de alergare de anul trecut iar dacă ești implicat în fenomen știi că aproape toate cursele au fost anulate! Cam de aici trebuia să pornesc în ianuarie 2020!

Lista asta anuală mă ajută să-mi păstrez motivația zilnică. Acum când scriu, mă amuză faptul că deși am bifat cam 10% din ea, am ramas totuși motivat și mi-am păstrat obiceiul de a face mișcare chiar dacă participarea la curse era imposibilă! În plus, am depășit cu mult limitele setate pentru anul asta!

Puțin despre scânteie și motivatie

  • Încă mai sunt in jurul meu persoane care nu înțeleg stilul ăsta de viață și încă mai au de ce-uri pe buze! De ce particip, de ce plătesc pentru înscriere, de ce alerg 42k și nu 10k, de ce am slabit, de ce 24H… de ce.. de ceeee!!😁🤷 Dacă vreți să înțelegeți, e musai să faceți și voi asta! Din afara terenului nu veți înțelege niciodată jocul! 😉
  • Pe de altă parte mă bucur să văd persoane captivate de poveștile mele despre alergare, competiții, adidași, obiceiuri de sportiv amator. Mă bucur să văd că rutina mea de a alerga inspiră și alte persoane!
  • Evenimentele de alergare sunt pentru mine un motiv în plus pentru a vedea locuri noi din țărișoara asta sau din alte țări! Probabil nu aș fi ajuns niciodată pe Retezat dacă nu aș fi alergat! Cu siguranță nu aș fi pășit niciodată pe pista stadionului Olimpic din Atena și nu aș fi traversat la pas podul de peste Bosfor. Poate n-aș fi donat niciodată sânge și nu m-aș fi implicat în campanii de strângere de fonduri! Cine știe ce alte îndeletniciri puteam avea???🙄
  • Sunt poate sute de km pe care-i fac cu mașina doar pentru a alerga într-un anumit loc. Ajung cu o zi înainte și plec spre casa imediat după cursă, asta dacă mai pot merge 😂. E ca o minivacanța cu o doza bună de oboseala, așa de weekend!
  • Oamenii pe care-i întâlnesc aici sunt altfel! Sunt optimiști, veseli, visători, cu toții sunt oameni buni și fiecare clipa petrecută alături de ei e una câștigată. Pandemia ne-a cam ținut departe unii de alții și pot spune că îmi e dor de toată energia bună și de toți oamenii pe care i-am întâlnit în 3 ani de alergare, fără nicio excepție!

Toate frustrările acumulate din cauza faptului că evenimentele erau anulate au fost eliberate în sute de kilometri făcuți lunar în vreme de pandemie!

A fost un an al provocărilor și al readaptării la noua realitate socială. Mi-am dorit mult să merg înainte și să-mi demonstrez că pot face față cu succes și provocărilor din pandemie! Încă sunt în proces de readaptare la tot ce se întâmplă în jurul meu iar viitorul va fi privit cu alți ochi după tot episodul ăsta!

Cred că în final va fi bine însă raportarea la bine va fi diferită față de ce a fost în trecut!

O provocare care m-a ținut ocupat cam din ianuarie până în septembrie a fost participarea la o cursa de 24 de ore! E vorba de evenimentul Autism 24H și despre o echipa de 20 de oameni faini despre care am scris aici și aici! 😁

Iarăși de ce – uri! 😜 De ce fac toate astea?

Pai… în primul rând am zis că e momentul să încep să dăruiesc! Dacă tot pot alerga un maraton, am zis că pot și ULTRA iar tot efortul depus să-l redirecționez către copiii cu autism care au mare nevoie de implicarea noastră, a fiecăruia dintre noi. Așa am ales să particip la o cursa de 24 de ore pentru că am crezut că împreună cu cei din echipă și cu cei care au susținut cauza putem aduce un plus de fericire în viața lor!

Ce am câștigat de aici? Multi oameni faini de care mă leagă o experiență unică pe care mi-o voi aminti toată viața!

🔹Tot de anul asta am început să donez sânge regulat! La fiecare aproape două luni merg la centrul de transfuzie cu speranța că cineva va avea o șansă în plus la viață și că poate sângele meu îi va fi de mare ajutor! Cred că un lucru minor că ăsta poate aduce schimbarea aia pe care ne-o dorim cu toții pentru o lume mai bună!

La una din vizite, în fața centrul de transfuzie sanguină aștepta un tip! Mi-a întins un bilețelul pe care era trecut numele unei prietene și m-a rugat să donez pentru ea în cazul în care nu o fac pentru altă persoana! Am văzut speranță în ochii tipului și sper că totul să se fi terminat cu bine.

🔹Tot de anul asta am acordat mai multă atenție campaniilor sociale și ONG-urilor care desfășoară astfel de campanii. Am alergat pentru cauze sociale și am susținut financiar astfel de ONG-uri. Îmi place energia oamenilor din spatele lor și cred că ei sunt un motor important al schimbării. 🙂

„După un ULTRA vei vedea că absolut orice situație are o rezolvare! Vei vedea altfel lucrurile dupa 24H! Vei realiza mai ușor tot ce îți propui!”

Pe aleile din Herăstrău am auzit asta de la Andrei, eram în ziua AUTISM24H, iar potrivirea cuvintelor e aproximativă! La momentul ăla am primit-o că pe o simpla încurajare! Acum, o văd ca pe o profeție și mă agaț de cuvintele astea de fiecare dată când simt că îmi e greu!

🔹Anul asta am realizat că, pe lângă plan, pentru a obține ceea ce-mi doresc, e vorba și de foarte multă muncă! Am tocit trei perechi de adidași în cei aproape 2300km adunați!

Am avut luni nebune cu aproape 300 de km parcurși în mers sau în alergare, am avut un program de antrenament care m-a făcut să cred că sunt în stare să termin un ultramaraton și am avut 24 de ore nebune în care am parcurs 128 de kilometri, am avut bășici în tălpi și dureri la genunchi. Am avut momente în care am considerat alergarea drept drogul fără de care nu-mi puteam începe ziua! Am avut de toate, zic eu! 🙄

🔹Anul asta, dacă ar fi să mă exprim metagoric, am cam navigat prin furtună și ape învolburate! Am trăit întâmplări pe care nu mi le imaginam nici în cele mai nasoale scenarii! Pot spune cu mâna pe inimă că viața bate filmul și că întotdeauna există o rezerva de energie care să te ajute să te ridici atunci când crezi că totul e ruinat! Revin la citatul de sus! Chiar există rezolvare pentru orice situație! 🙂 În toată furtună asta, am încercat să rămân în picioare, să fiu EU, așa cum m-ai cunoscut tu, cel care citești!

Durerea face parte din poveste, ăsta-i jocul și nu există scurtături!

Am văzut asta la cursa de 24 de ore când ultimile 4 ore abia mi-am târât piciorul stâng dar nu am renunțat! La final m-am ales și cu o leziune a ligamentelor încrucișate și câteva săptămâni de pauză. Am făcut recuperare dar înca mai resimt efectele acelei experiențe!

Atunci când n-am soluții la problemele cotidiene, alerg! Cu viteza mai mare, bag mai mult volum și mai multă îndârjire! Astfel reușesc să împrăștii gândurile gri din cap și să văd speranța! Am chestii la care visez și de care trag cu dinții, iar alergarea m-a ajutat să le duc la îndeplinire 😉

Limitele există doar în capul meu, în rest Totul Este Posibil 🐢

În continuare păstrez obiceiul de a călători cu kit-ul de alergare în bagaj! 🏃 Îmi place că pot vedea locuri noi la viteza pasului de alergare și că pot spune „eu am alergat p’acolo”, îmi amintesc cu plăcere de fiecare bucățică de asfalt sau fiecare obiectiv turistic pe lângă care trec!

Că tot am pomenit de călătorii! 😉 Anul ăsta am avut primul concediu împreună cu părinții! Planul inițial era pentru un city break la Roma în martie. Pandemia l-a schimbat iar la început de septembrie am făcut un tur de Moldova și Bucovina vreme de doua săptămâni!

Puteai citi bucuria din ochii lor la fiecare obiectiv vizitat și la fiecare popas făcut! I-am scos total din zona lor de confort și au fost foarte impresionați de tot ce au văzut întrucât nu fuseseră niciodată prin locurile astea!

De data asta parca noi eram adulții (eu și Ramona) iar ei erau ca niște copii care așteptau nerăbdători programul pentru fiecare zi de concediu! A ieșit foarte frumos! Ei au rămas cu multe amintiri plăcute iar noi cu mulțumirea că am reușit să facem să iasa memorabil!

Am înțeles de aici că totul se rezumă la sentimente de bucurie și mulțumire, la faptul că în toată agitația și stresul de zi cu zi am găsit două săptămâni pentru a petrece timp numai cu ei!

Taica-meu chiar zicea că dacă nu eram noi ei nu ar fi ajuns niciodată prin locurile alea!

În fiecare zi în care vorbeam la telefon îmi spunea în mai multe feluri cât de mult i-a plăcut vacanța aia. Atunci am zis că trebuie să repetăm experiența în fiecare an.

La început de noiembrie aveam alte discuții cu el, îi spuneam c-o să fie bine și că încercăm să-i găsim un ventilator. Era vineri, una din zilele alea cu spitale pline în care durerea se simțea mai tare dincolo de porțile lor ! E ultima mea discuție avută cu el, întrucât la telefonul lui nu a mai răspuns nimeni începând cu noaptea aia!

Acum, pe final de an sper să existe un echilibru în acest univers și în ceea ce numim viață. Voi face tot posibilul să primesc de la 2021 cel puțin două bucurii majore pentru a înclina balanța de partea mea!

Pe finalul de an am testat pe pielea mea și am văzut că alergarea chiar m-a ajutat să trec peste probleme și să privesc viitorul cu optimism. Normal că doare atunci când privesc în spate însă încerc să-mi păstrez zâmbetul și să pun pasiune în tot ceea ce fac! Până la urmă viața e cu bune si cu rele și nu putem alege noi de fiecare dată oricât de mult am planifica! Viața e nedreaptă uneori, așa e!

🔹Voi continua să alerg, asta-i clar! 😁 Am văzut în 2020 că suprasolicitarea poate fi dureroasa uneori, fapt pentru care pentru 2021 voi menține volumele de anul asta fără a face excese. 🏃

🔹Pentru 2021 voi continua să visez și să-mi duc la îndeplinire planurile. Pe final de 2020 am luat-o pe Geta căreia i-am alocat o buna parte din energie și din frustrări. Mi-am găsit o ocupație care să-mi împrăștie gândurile nasoale din cap! Sper ca prin martie visul meu să fie materializat complet.

Visez de mai bine de doi ani la proiectul asta pe care l-am botezat #getAcamper. Geta a fost un VW T4 căruia am decis să-i dau o noua șansă la viață și care, în curând, va deveni un campervan aranjat și utilat cu tot ce e nevoie pentru a mă duce pe oriunde poftesc!

În martie sper să fie complet funcțional și mai sper să se țină Transnow-ul lui Andrei pentru a o aduce și pe Geta la eveniment! 😁

În 2021 nu mai fac listă cu evenimentele întrucât totul e incert! Sper să mă țină picioarele și să pot bifa câteva restanțe la care am deja înscrierea făcută! Apoi mai vedem, important e să rămânem sănătoși! 😁

Mai sper să am inspirația pentru a demara un alt proiect pe care-l țin la sertar cam de un an de zile! Nu zic nimic de el întrucât nu prea știu care e forma finală! 🤫

Pășesc în 2021 cu speranța că am toate șansele să reușesc ce îmi propun și să duc la îndeplinire planurile! Mă văd mai ambițios și determinat ca până acum! 😁

Îmi doresc un 2021 memorabil de frumos cu planuri concretizate și cu mulți oameni faini alături! Același lucru și pentru tine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *