Fă-mă faimos!

Hai că încep frumos al patrulea an în care îmi păstrez obiceiul de a reveni cu impresii pe final de an.

În ultima zi din an, obișnuiesc să arunc o privire peste zilele ce-au trecut și să încerc să trag niște învățături.

Daca stau bine să mă gandesc, cam toată luna decembrie a stat sub semnul „aducerii aminte” și m-am tot gândit la anul ăsta și la ce-am reușit să bifez din lista făcută anul trecut.

Totodată, dacă scriu de 3 ani, am zis că ar fi păcat să întrerup seria tocmai acum. Sincer, sper să-mi vină ideile pe parcurs ce mă apuc de pus cuvintele în text. Din experiența cam așa se întâmplă, câteva fraze de introducere, apoi mă dezlănțui! 😁

❄️ Pentru că așa m-am obișnuit

Acum 4 ani am început lejer pe străzile din Chiajna fără a-mi imagina că va deveni un stil de viață. La momentul ăla îmi doream dau jos câteva kilograme, atât.

Fără echipament dedicat alergării, așa m-am prezentat la prima mea cursă de 10k la evenimentul din București. Îmi plăcea viteza și mă bucuram că de la zi la zi se vedeau rezultatele antrenamentelor mele făcute după ureche. La vremea aia știam doar de adidași in picioare și fugă! 😁 Cu timpul am învățat să fac lucrurile cum trebuie.

Fotografia e din perioada aia!

❄️ Pentru că alergarea e despre disciplină, iar mie îmi place disciplina! 😁

Asta mi-a permis să înțeleg că în orice aș face am nevoie de un plan. Uneori detaliez mai mult, alteori doar trasez niște puncte pe care trebuie să le ating pentru a ajunge unde îmi doresc.

Dacă planul e să ies de 3 ori pe săptămână să alerg asta trebuie să fac. Prea multe discuții nu am cu mine despre asta! Uneori încerc să mă eschivez, alteori am tendința de-a trage mai tare pentru a recupera antrenamentele ratate. Mai sunt momente rare în care nu vreau să mă mișc, uneori nu am chef și încerc să caut scuze, uneori sunt prea obosit și încerc să îmi ascult corpul.

Chiar daca pare că pe termen scurt am impresia că eșuez, știu sigur că disciplina mă va duce acolo unde mi-am propus.

❄️ Pentru că așa ies din zona de confort

…iar asta înseamnă creșterea orice context.

Uneori e mai confortabil să rămân pe canapea la un film pe Netflix atunci când afară plouă sau când sunt temperaturi cu minus. De cele mai multe ori astfel de experiență mă transformă într-un mic superman.

La fel se întâmplă și când reușesc să ajung la finish într-o cursă montană de peste 40km și peste 7 ore petrecute pe traseu. Deși pe traseu simt greul și mă lupt cu mine pentru a rămâne în cursă, trecerea liniei de finish mă transformă din nou într-un super erou care poate muta munții din loc! 💪

❄️Pentru că vreau să rămân în clubul ăsta select al alergătorilor

E una din nevoile noastre de bază, apartenența la un trib, la un grup cu care putem împărtăși diverse experiențe sau credințe.

Am tribul meu cu care îmi place să merg în vacanțe în afara țării, tribul de camper-isti sau de cort-isti alaturi de care îmi petrec ieșirile în natură, tribul de aberat și de pierdut nopți, de cele mai multe ori în acorduri de chitara, tribul de depănat amintiri la o bere sau un pahar cu vin, așa… mai în liniște🤫

De 4 ani am și tribul de alergători, am mai scris despre ei și în trecut, așa că nu-i mai laud. Mă simt onorat să fiu în prezența lor, învăț de la ei și din experientele lor, sportive și nu numai. Pentru a rămâne în tribul ăsta select trebuie să rămân în mișcare, astfel încât să fie posibilă întâlnirea noastră pe la diverse evenimente de alergare.

Dacă mă opresc s-a rupt și legătura cu tribul alergătorilor și cu toată energia bună ce se împrăștie atunci când ne întâlnim pe la competiții.

❄️ Pentru că am învățat să susțin cauzele sociale

În fiecare dimineață ar trebui să ne considerăm norocoși pentru ceea ce avem și ceea ce suntem.

Mă consider norocos că pot alerga iar prin asta încerc să scot la lumină povești despre persoane mai puțin norocoase care au nevoie de ajutorul nostru.

Cu ajutorul tău am reușit să strâng donații pentru aceste cauze. Nu au fost sume foarte mari însă am încredere că anul viitor ne putem implica mai mulți în a susține astfel de povești.

Îmi place să cred că sângele meu de alergător a salvat câteva vieți anul ăsta. Am donat de 5 ori și de fiecare data cu speranța că sângele meu va salva o viață.

❄️ Pentru că e drogul meu preferat

Găsești pe net multe referiri la dopamina, endorfine și alte droguri din corpul nostru așa că nu măi zic și eu la ce sunt bune.

Am nevoie de drogurile astea pentru a putea înainta prin mulțime și pentru a putea elimina zgomotul din tot ce mă înconjoară și pentru a mă focusa pe ceea ce contează cu adevărat.

Dacă înainte ascultam povești despre cât de bine îți face „în cap” alergarea, acum am propriile mele povești despre cum poți vedea lumina în negura înconjurătoare!

❄️ Curățenia de dimineață

Nimic nu se compară cu alergarea de dimineață. Am traseele mele de alergare pe malul Dâmboviței sau Lacul Morii. Mai nou zonele astea sunt asfaltate și fără accesul mașinilor.

Vara prefer sa alerg înainte de răsăritul soarelui, pe răcoare, iar în perioada de iarnă când se luminează de ziuă. În jur de ora nouă sunt cu alergarea încheiată și pregătit pentru restul treburilor de peste zi. Asta îmi dă chef de muncă și energie chiar dacă uneori resimt și febra musculară de la antrenament!

❄️ Pentru că îmi place să fiu diferit

Deși e la îndemâna oricui să facă asta, multă lume evită alergarea, e doar o constatare fără a judeca pe nimeni.

Acum 4 ani rar mă întâlneam cu un alt alergător. Acum, la fiecare ieșire mă întâlnesc cu 1-2 persoane cu același program ca al meu.

Gândul că pot alerga un maraton sau că am terminat o cursă de 24 de ore îmi dau speranța că pot realiza orice îmi propun iar asta e ceva extraordinar.

❄️ Îmi place să cred că sunt un model pentru alții

Poate sună puțin a laudă însă sunt sigur că împărtășind pasiunea asta cu cei din cercul meu sunt șanse mari ca unii dintre ei să se apuce de alergat sau macăr de făcut mișcare. 😉

Exista o profeție prin tribul meu care spune că un alergător inspiră în medie 10 persoane să se apuce de alergat! Momentan pot număra vreo 4 astfel de persoane 😁, deci mai am ceva de lucru aici.

❄️ Lupta pentru supraviețuire

Setarea asta e în subconștientul nostru încă din epoca primitivă, unde de când te trezeai trebuia să alergi după hrană sau să te aperi de pericole. În ziua de azi pericolul major este stresul de care avem cu toții parte iar alergarea este pentru mine un mod de a-l anihila. Dacă nu alerg risc să devin anxios iar asta nu-mi convine întrucât eu funcționez în parametrii optimi doar dacă mă mișc! 😁

❄️ Pentru că-mi place sa vad locuri noi

Am mers pe trasee de munte pe care nu-mi imaginam să ajung vreodată, am alergat cu noaptea-n cap pe străzile multor orașe pe care le-am vizitat.

Adidașii de alergare sunt nelipsiți din bagajul de călătorie de ceva vreme. Parcurg la pas distanțe relativ mari pentru a descoperi o altă lume diferită de ceea ce este evidențiat din punct de vedere turistic și-mi place asta.

😁 Pentru că mi-am creat câteva ancore care mă fac să mă ridic din pat indiferent de vremea de afară.

Joia alerg cu #invictus. E ca un ritual, mă trezesc, îmi iau tricoul galben și ies pe lac. La întoarcere postez o poza de la antrenament. Probabil ai văzut lucrul ăsta pe fb meu 😀

În weekend e ziua de Long Run, alergare cu tradiție și asta. Încerc să mă întorc acasă cu minim 15k parcurși!

Pe aplicația Garmin avem un fel de competiție în care mă las dus de val și inspirat de isprăvile celorlalți participanți. Când văd că alții pot să iasă la alergare încerc să las scuzele deoparte și să alerg și eu.

Mă consider o persoana comodă și lenesă pe alocuri dar am găsit o unealta care mă ajută să mă vindec! 😁

Am văzut că dacă fac o promisiune publică îmi este foarte greu să dau înapoi, așa că, mă pun în situații d-astea făeă cale de întoarcere!

❄️Pentru că mi-ar placea sa fiu ca ei

…ca oamenii ăia mari care știu jocul…

În copilărie îmi plăcea să fac parte din echipa celor care câștigau meciul de fotbal. Nu prea aveam la vrea aia mari veleități sportive și de cele mai multe ori eram portarul echipei din care făceam parte.

Acum prefer să mă las inspirat de oamenii care au reușit să facă performanță în domeniile lor iar aici nu vorbesc numai despre alergare.

Prefer să fiu atent la oameni care mai mult fac decât vorbesc. Urmăresc povestea din spatele succesului și pașii ce trebuie urmați. Cred că aici e secretul în a-mi alege mentorii.

Poate ai văzut mr. Robot – serialul de pe Netflix. Pot spune că e serialul meu preferat de anul ăsta.

Inspirat de aici fac paralela cu un script care odată lansat într-un program nu mai poate fi oprit.

Cam așa mi s-a întâmplat mie cu alergarea. Mă trezesc în fața ușii, cu adidașii în picioare și mă surprind cu aceeași întrebare: Azi de ce alerg? 😁